Bateriile actuale pe care le găsim pe piață pentru dispozitivele noastre fie că-s vorba de
telefoanele inteligente, laptopuri, calculatoare (pentru că și ele au o baterie micuță în interior) sau multe dintre ceasurile noastre sînt lichide. Fie că au lichid sau gel în baterie tot lichidă este aceasta. Bateriile solide ar trebui să aibă o formă în întregime solidă sau măcar o parte solidă și, pentru ar trebui să fie eficientă, ele ar trebui să stocheze multă energie pe care să o elibereze în funcție de necesități.
Cît de solidă? Metalic de solidă nu doar niște plastic ceva mai tare. Ce fel de necesități? Un ceas consumă mai puțină energie decît
un laptop iar laptopul consumă mai puțină energie decît un autovehicul electric dar bateriile solide ar trebui să fie suficient de diverse ca stocare, dimensiuni și eficiență pentru a le aliment pe toate și pentru a se încărca repede (nu e plăcut să stai cîteva ore sau pînă a doua zi cînd faci călătorii pe distanțe lungi doar pentru ca autovehiculul tău să se încarce).
Conform informațiilor ce se vor transforma posabil după un timp într-o filă în istoria prospectărilor spațiale dacă nu au devenit deja, Cassini-Huygens a fost o sondă spațială robotizată lansată împreună de NASA, ESA și ASI care a studiat planeta Saturn și sateliții săi naturali, fiind una din cele mai de succes misiuni. A fost lansată de la complexul 40 de la Cape Canaveral și a zburat între: 15 ocombrie 1997 și 15 septembrie 2017. O misiune care a durat aproape 20 de ani și a avut ca obiect explorarea planetei Saturn și a sateliților ei. Multe informații descoperite de sonda respectivă au fost făcute publice dar dintre detaliile misiunii Cassini-Huygens au fost cunoscute doar de către cei care s-au ocupat de misiune.
Viteza luminii este cunoscută cu precizie, are aproape 300 de mii de kiometri pe secundă, dar Derek Muller spune prin canalul său Veritasium că viteza luminii n-a fost măsurată niciodată. Ca să înțelegi ce spune trebuie să știi cîte ceva despre măsurători și călătoriile la viteze atît de mari - trebuie oarecum inclusă inclusiv relativitatea introdus prin formulele lui Albert Einstein, dar și faptul că viteza depinde de mediul în care lumina călătorește (ea variază în funcție de acest mediu). Fizicienii și cei cît de cît pasionați de fizică știu că viteza luminii este notată cu c din faimoara formulă E = m*c la pătrat și că lungimea metrulului de acum este calculată în funcție de viteza asta mare a luminii.
Telescopul spațial James Webb a descoperit coliziunea
a două găuri negre super masive, aceasta începînd la numai 740 de milioane de ani de la începutul universului iar asta face apariția găurilor negre mai veche decît credeau cei din domeniu că au apărut. Nu pare să fie deloc surprinzător de vreme ce multe dintre găurile negre (mai ales cele masive sau super masive) au fost observate pînă acum în centrul galaxiilor - asta înseamnă că ele au apărut înaintea tuturor sau majorității stelelor din galaxia respectivă și că le-a atras după apariția lor sau după un timp
pe orbita sa din cauza gravitației mult mai mari.
Găurile negre apar (multe sau toate, n-aș putea spune exact) în urma exploziilor unor stele a căror existență era spre sfîrșit. Masele lor mult prea mari au dus la
o gravitație mult prea mare iar aceasta a devenit covîrșitoare în momentul în care carburantul stelei s-a terminat atrăgînd toată materia stelei respective, a planetelor și stelelor din apropiere îninterior.
Nu pot spune dacă cantitatea prea mare de materie și de energie a dus la ruptura curburii spațio-temporale și la crearea altor universuri care s-ar refugiat în zonele cunoscut ca materia întunecată dar nici nu exclud complet ideea. Mai ales că și alți oameni și-au pus o grămadă de întrebări și le-au venit multe idei despre găurile negre - majoritatea lor trebuind să fie confirmate și demonstrate matematic.
Oricum, se pare că coliziunea celor două găuri negre va fi studiată în continuare atît de telescoapele actuale cît și de generațiile următoare așa că unele dintre ideile menționate mai sus s-ar putea să fie confirmate și demonstrate.
Medicina alternativă a devenit o adevărată industrie pentru că oferă oamenilor tot felul de vitamine, substanțe, extracte și așa mai departe de care organismele lor au sau ar avea nevoie. Și o fac pentru o grămadă de bani. Nu pot spune că greșește
în totalitate pentru că organismele noastre au nevoie de o grămadă se substanțe și vitamine pentru a funcționa bine și de obicei le preluăm din mîncare, tocmai de aceea e bine să mîncăm cît mai divers adică incluzînd toate categoriile de
alimente pe care le putem consuma (adică fructe, legume, carne, semințe, ciuperci și așa mai departe - lista e prea lungă pentru a o pune aici dar sper că ai prins deja ideea). Ceea ce este sau poate fi problematic sînt cantitățile de substanțe in chestiile pe care le vinde medicina alternativă care pot varia de la nimic la cantități foarte mari, depinde de unde cumperi și ce tip de chestii cumperi de la ei dar și prețurile prea mari.
În mod normal, dacă nu descoperim o metodă mult mai rapidă de a călători pînă la Marte, oamenii vor trebui să facă o călătorie de cel puțin 6 luni pînă acolo, traseul depinzînd de pozițiile planetelor în sistemul solar în momentul plecării. Nava spațială va fi suficient de mare pentru a-i găzdui pe toți însă nu va fi suficient de mare încît să trăiești o viață obișnuită și să socializezi cu alți oameni ca de obicei. Odată ajunși pe Marte oamenii vor trebui să se adăpostească în subteran pentru că atmosfera planetei roșii este toxică și subțire iar suprafața lui Marte este expusă radiațiilor solare pentru că planeta nu are cîmp magnetic așa cum are Pămîntul. Totul este mult prea ciudat pentru ca o persoană normală să nu sufere din cauza condițiilor, existînd posibilitatea ca unii dintre pasageri / coloniști / ce-or fi cei ce fac drumul pînă acolo în afară de astronauți să înnebunească așa că subiectul trebuie cercetat în detaliu pentru a evita cît mai mult aceste efecte.
În mod normal oamenii își pot ține respirația sub apă doar pentru perioade scurte (cam 1-2 minute dar temenul ăsta limită depinde de fiecare) - ținerea repirației este doar parțial sub control conștient. Poți să oprești contracția diafragmei și a mușchilor intercostali doar pentru o perioadă limitată de timp iar pînă la urmă aceștia își vor continua contracțiile periodice (contracții ce țin de capacitatea plămînilor și cît aer ai nevoie - cînd faci efort fizic vei avea nevoie de o cantitate considerabil mai mare de oxigen decît în mod normal) pentru că diafragma, de exmplu, fiind mușchiul principal responsabil pentru mecanismul respirator are o conexiune profundă cu sistemul nervos - doar o parte a acelei conexiuni este controlată conștient, cea mai mare parte a ei fiind subconștientă.
Peste doi ani se împlinesc
patru decenii de la explozia reactorului nuclear de la Cernobîl din 1986, un eveniment suficient de nasol (catastrofic chiar) încît să intre în istorie iar americanii să facă
un serial despre el. Adică a trecut timp suficient timp pentru a permite oamenilor de știință să studieze animalele rămase, ajunse sau născute în zonă după ce populația umană a fost evacuată în altă parte din cauza radiațiilor. Un lucru ciudat care a fost observat a fost faptul că radiația din corpurile multor animale a scăzut pe măsură ce elementele radioactive s-au înjumătățit însă porcii mistreți din zonă au rămas în continuare
radioactivi (sau, cu alte cuvinte, au și acum o radioactivitate crescută).
Sau cel puțin așa consideră unii din cauza schimbărilor climatice din ultimele milenii. Că Pămîntul va dispare e cît se poate de clar pentru că la un moment dat Soarele își va încet activitatea cu care ne-am obișnuit și va înghiți planetele din apropiere însă asta se va întîmpla numai peste cîteva miliarde de ani conform estimărilor de acum. Însă unii consideră că viața de pe Pămînt a început deja să moară încetișor, fie din cauza schimbărilor climatice fie din cauza schimbării înclinării planetei (
aia care ne dă anotimpurile) sau a distanței pe care planeta o are cînd se rotește în jurul Soarelui.
Evident, nimeni nu știe nimeni ce este la celălalt capăt al unei găuri negre pentru că ele sînt mult prea departe de noi, n-a ajuns nimeni suficient de aproape ca să le cerceteze și pînă recent erau doar un concept teoretic, dar unele idei s-au emis despre ele. Se știe, cel puțin în teorie, ce se întîmplă dacă te apropii prea mult de ele și intri în orizontul unui
asemenea eveniment, se știe cel puțin în mare cum au apărut (nu știu să fi fost cineva prin preajmă ca să observe apariția unei
găuri negre la finalul existenței unei stele care face implozie din cauza propriei gravitații prea mari în lipsa carburantului care întreține fuziunea și contracarează efectele gravitației).
Să privești continuu cerul de deasupra capetelor noastre, fie că o faci direct fie că o faci prin intermediul telescopului de acasă sau al celui de pe orbită, te face să descoperi chestii tot mai interesante printre stelele luminioase de acolo. Iar astrofiziciana cunoscută pe Youtube ca dr Becky vorbește în filmulețul alăturat despre cîteva dintre chestiile astea interesante gen aurorele văzute pe cer atît în emisfera nordică cît și cea sudică din cauza puternicelor explozii solare de acum cîteva zile, despre ce s-a văzut prin telescopul spațial Euclid și că telescopul spațial James Webb a descoperit o coliziune între cele mai îndepărtate găuri negre super masive observate pînă acum.
Pînă și oglinda ajunsă recent la observatorul Vera Rubin face parte din lista subiectelor abordate. Cuprinsul este următorul.
00:00 Introducere
- 00:58 Triunghiul solstițiilor și al verii
- 02:02 Planetele ce se ascund dincolo de Soare
- 03:33 Norii noctilucenți, adică acei norii argintii sau norii mezosferici polari care sînt nori de mare altitudine care strălucesc la crepuscul în nuanțe argintii.
- 06:10 Aurora produsă de furtunle solare severe
- 16:41 Oglinda primară de la observatorul Vera Rubin
- 18:37 Cei de la telescopul spațial Euclid au făcut publice imagini clare ale galaxiilor
- 22:59 Telescopul spațial James Webb a observat coliziunea găurilor negre la începutul universului
În primul rînd axa Pămîntului este înclinată la 23 de grade și jumătate așa că primăvara și vara (adică cam din martie-aprilie pînă prin august-septembrie) emisfera nordică primește mai multă energie de la Soare decît emisfera sudică. Practic, Soarele încălzește mai mult pămîntul de sub picioarele noastre se încăzește iar în urma acestui proces se încălzește și aerul din atmosferă (din cauza pămîntului cald nu din cauza directă a mai mutor raze de la Soare). În perioada asta, așa cum ai observat deja, în emisfera nordică e vară în timp ce în emisfera sudică este iarnă. În restul timpului, cînd înclinația axei face ca emosfera sudică să fie mai aproape în emisfera nordică e iarnă iar în cea sudică e vară.
