Am mai întîlnit ideea terraformării Saharei (adică transformarea deșertului în teren fertil, plin de verdeață), dar nu pusă în contextul schimbărilor climatice și a încercării opririi lor.

Cînd auzit cuvîntul biosferă la ce anume te gîndești? Bine, bine, definiția cuvîntului e clară: 1 Totalitatea ființelor care trăiesc pe pămînt, în apă și în partea inferioară a atmosferei. 2 Înveliș al Pămîntului în care se desfășoară viața. (conform dex).

Calotele polare se topesc cu o viteză tot mai mare iar asta înseamnă tot mai multă apă în oceanul planetar.

Nu-s chiar fără palete pentru că ele există dar sînt ascunse în partea de jos a ventilatoarelor.

Europa este unul dintre cei mai mari sateliți ai planetei Jupiter și este acoperit de gheață. Însă sub stratul de 15-20 de km de materie înghețată este un imens ocean lichid, probabil din apă, și ar putea susține viață extraterestră.

Materialele obișnuite, cu care intrăm în contact în fiecare zi, au niște proprietăți pe care structura lor le stabilește: au o anumită textură, o anumită rezistență / duritate, au o anumită conductivitate termică și electrică.

Atunci cînd lovești ceva cu biciul vîrful acestuia scoate un pocnet specific în momentul în care ajunge la viteze mai mari decît cea a sunetului.

Zborul supersonic este zborul cu o viteză mai mare decît cea a sunetului (în aviație viteza de propagare a sunetului este denumită Mach 1), adică cu cel puțin 1236 km / oră la nivelul mării. Zborurile cu asemenea viteze sînt frecvente, chiar și avioanele comerciale (nu doar cele militare) sînt capabile de așa ceva.

Nu au lăsat urme fosile din vremurile de demult, dar au fost prezenți în cam toată această perioadă. Unii nu îi consideră vii, fiind doar fragmente de ADN și ARN, dar sînt peste tot și au evoluat odată cu ființele gazdă.

Dacă te pasionează știința și tehnologia foarte probabil ai văzut deja cîteva episoade ale respectivului serial.

Ideile de colonizare a altor planete nu-s deloc noi, dar ultimii ani ne-au dus cu cîțiva pași mai aproape de acest vis al unei mari părți a umanității.

De data asta nu este ceva vorba despre ceva științific sau o chestie tehnologică, e vorba despre povestea colonelului în rezervă Chris Hadfield, astronaut, și călătoriile lui în cosmos.

Toată lumea visează, însă de prea puține ori ne amintim visele după ce ne-am trezit. S-ar putea să ți le amintești cîteva minute, cît să le notezi pe hîrtie, dar n-ai cum să ți le amintești pentru o perioadă ceva mai mai lungă.

NASA n-a mai trimis oameni pe Lună de vreo 50 de ani, dar se pregătește să-i trimită din nou în următorul deceniu.

E vorba de sateliții de mici dimensiuni, de numai cîțiva centimetri, care pot fi distribuți uniform în număr mare și în diverse scopuri.

Ideea pe care și-au făcut-o oamenii de știință despre găurile negre este departe de a fi completă (pe motiv că-s încă prea departe și nimeni nu a reușit să viziteze una îndeaproape pentru a afla toate detaliile de aflat despre ele), iar informațiile cunoscute pînă acum duc la apariția unor paradoxuri interesante.

Dacă ești obișnuit cu efortul fizic știi prea bine arsura acestuia și efectele lui pe termen scurt și mediu (durerea de mușchi, acumularea de latoză - acid lactic fără un proton).

Înălbitorii nu-ți vor curăța hainele și nici nu vor împiedica pierderea culorii acestora (fenomen care are loc în cadrul unei perioade lungi de timp, în funcție de numărul de spălări și gradul de murdărie al hainelor).

Luna de pe cerul terestru este un companion foarte vechi, iar dacă n-ar fi existat probabil interesul oamenilor pentru astronomie n-ar fi fost chiar atît de mare de-a lungul ultimilor cîteva milenii.

Probabil ți s-a întîmplat să iei ceva din frigider să închizi ușa și, după numai cîteva secunde, să-ți amintești că mai vrei ceva din interior. Însă ușa s-a deschis mult mai greu decît prima oară.

User Rating: / 1
PoorBest  
Știință și tehnologie - Știință, ficțiune, fantastic și benzi desenate: 5.0 out of 5 based on 1 reviews.