Odinioară, în primele milioane de ani de la formarea sistemului solar, coliziunea noilor planete cu diverse corpuri cerești (meteoriți, comete, planetoizi) avea loc destul de des.

Teoria coardelor (sau string theory, cum e cunoscută în engleză) încearcă să explice modul de alcătuire a materie ca parte a teoriei tuturor lucrurilor: înainte se considera că materia este formată din particule, dar s-a propus ideea că particulele elementare ale materiei sînt de fapt mici coarde care vibrează (asemenea corzilor instrumentelor muzicale atunci cînd sînt atinse).

Planetele din sistemul solar se află în (aproximativ) același plan, undeva în jurul ecuatorului Soarelui, atunci cînd se rotesc în jurul acestuia (și e motivul pentru care am avut foarte puțin acces la polii stelei).

Egiptenii antici au transformat îmbălsămărea morților într-o artă, multe mumii de oameni și animale rezistînd pînă acum, cîteva mii de ani mai tîrziu.

Descărcarea unui creier uman într-un sistem informatizat (super-computer sau oricare alt dispozitiv electronic cu putere de procesare suficient de mare) este o idee științifico-fantastică, dar deja s-au făcut primii pași în direcția respectivă.

Pămîntul și Marte se rotesc în jurul Soarelui, fiecare pe orbita ei cu cîte o viteză anume (informațiile astea pot fi găsite pe internet). Cam la fiecare 26 de luni ele se apropie cel mai mult, la aproximativ 57 milioane de kilometri. O navă spațială străbate distanța asta în aproximativ 40 de zile.

Un înotător pe distanțe lungi și un astronaut NASA au mai multe lucruri în comun, inclusiv încercarea de a-și proteja oasele de deteriorare.

Nu e prima oară cînd oameni inspirați din diverse animale pe motiv că ele s-au adaptat deja anumitor necesități și nu e nevoie să reinventeze roata.

Nu se recomandă așa ceva dacă nu ai suficientă experiență (tu sau cei care te ajută) pentru un asemenea proiect.

Sursele de energie pe care le avem acum la dispoziție sînt limitate (cărbune și petrol) sau au limitări (electricitatea eoliană și solară, chiar dacă gratuite). Ori poluează la greu (cărbunele, petrolul și fisiunea).

Este destul de greu să analizezi compoziția planetei Jupiter: giganticul gazos e mare, atmosfera ei are o sumedenie de straturi, iar gravitația ei e suficient de puternică pentru a distruge cam oricare obiect produs de om (mă refer la obiectele suficient de complexe pentru a face analize fizice și chimice).

Problemele de auz pot avea o sumedenie de cauze, iar uneori e nevoie de ajutor extern (prin intermediul tehnologiei) pentru a reface auzul pierdut.

Orbitele planetelor din sistemul nostru solar sînt (aproximativ, cu mici diferențe) în același plan pentru că s-au format din același disc de materie ce se învîrtea în jurul Soarelui.

Telescopul spațial Kepler a fost lansat în sistemul solar (pe aceeași orbită în jurul Soarelui ca Pămîntul, dar un pic în urma lui) cu un singur scop: de a căuta planete în galaxie.

Asteroizii și meteoriții (adică bucăți relativ mici de rocă și praf care circulă prin sistemul solar sau au aterizat deja forțat pe Terra) ne-au ajutat să înțelegem ceva mai bine consistența sistemului solar și cum s-a format.

Nimeni, sau cel puțin nici o persoană cunoscută de pe planeta Pămînt, nu poate spune cu siguranță care e forma Universului în care ne aflăm. Pentru simplul motiv că n-a ieșit nimeni în exteriorul lui ca să-l observe și nici nu l-au parcurs în toate direcțiile ca să-i afle dimensiunile și aspectul exterior.

Oamenii sînt animale diurne (în cea mai mare parte), adică își derulează activitățile obișnuite în timpul zilei. Mai mult: în funcție de aceste activități, dar și de obișnuințe, ajungi să te pui la somn și să te trezești cam pe la aceleași ore.

Totul e mic cînd vine vorba de domeniul cuantic, dar aplicațiile pot revoluționa (din nou) modul în care interacționăm cu lumea din jurul nostru: am avea dispozitive mobile mai puternice (ca putere de procesare) și senzori mai buni.

Dacă ai lucrat cu reprezentări ale creierului sau cu creiere îmbălsămate în formol probabil ți-ai făcut impresia că organul de procesare uman are o textură cauciucată și poate fi manevrat cu oarecare ușurință.

Motoarele chimice (cele care folosesc hidrogen și oxigen lichid pentru a produce o reacție termică și apă) ne-au fost utile pînă acum, cît pentru a lansa o sumedenie de încărcături pe orbită și a duce oameni în jurul Lunii. Dar au limitările lor.

User Rating: / 1
PoorBest  
Știință și tehnologie - Știință, ficțiune, fantastic și benzi desenate: 5.0 out of 5 based on 1 reviews.