Teoria șirurilor (sau "
string theory" dacă preferi limba engleză) este o teorie fizică încă nedovedită științific ce încearcă să descrie universul la nivelul cel mai fundamental prin considerarea particulelor elementare ca fiind mici fire vibrante în loc de ceva reprezentat ca un punct. Fizicienii
lucrează de cîteva decenii la ea dar nu au reușit încă să unifice toate forțele fundamentale și particulele, inclusiv gravitația, în cadrul unui singur cadru matematic. Asta nu îi împiedică pe unii
să continue în folosirea ei și să încerce mai departe demostrarea ei științifică cu ajutorul matematicii și a observațiilor.
Inteligențele Artificiale pot să facă foarte bine lucruri repetitive și
pot să analizeze eficient datele, totul 24 de ore pe zi, în funcție de specializare unele dintre ele pot să creeze înregistrări vide, pot să scrii esee, pot să genereze fotografii reliste și așa mai departe. Ele pot de asemenea să vindece niște boli sau să-i ajute pe oameni să vindece boli,
Inteligențele Artificiale pot produce materiale noi la care oamenii nu s-au gîndit încă, iar
indecisul Matt Ferrell abordează subiectul problemei Inteligenței Artificiale și ce se întîmplă în spatele scenei. Nu e prima oară cînd Matt Ferrell
și-a îndreptat atenția spre Inteligențele respective iar acum atenția îi este îndreptată spre o problemă a acestora.
Uneori este greu de înțeles cît de mare este
universul în care trăim, și probabil e destul de dificil și pentru cei din domeniu chiar dacă ei știu cifrele / estimările mai bine ca restul lumii. Acum e nevoie de aproximativ o zi pentru a străbate planeta dintr-o parte în alta dar e nevoie de cîteva mii de ani pentru a ajunge
la următoarea stea cu motoare actuale. Străbaterea Căii Lactee care are un diametru de vreo 100 de mii de ani lumină? Cea mai apropiată stea,
Proxima Centariu, e la 4,22 ani lumină așa că fă tu calculele, îți vada un număr care cu suficiente cifre încît să te apuce cîrceii la mînă cînd îl scrii pe hîrtie. Iar universul are o
grămadă de galaxii.
Andrew Strominger, renumit pentru munca sa în studierea găurilor negre, teoria șirurilor și
gravitația cuantică, discută cu moderatorul Brian Green în înregistrarea încărcată de World Science Festival descriind ultimele sale rezultate și cum unele dintre ele pot fi testate de viiroarele observații. Programul este parte a seriei Mari idei (Big Ideas) la care și-au adus contribuția fundația John Templeton.
Acum o sută și ceva de ani
gravitația era doar forța cu care Pămîntul îi trăgea pe toți spre el, acum ea e doar curbură a spațiului care se manifestă în preajma unui corp suficient de mare în mișcare (fie că e vorba de satelit, planetă, stea
sau gaură neagră, pentru că toți ne mișcăm). Așa că poți considera discuția alăturată a cărei capitole sînt mai jos ca o introducere în situația de acum a fizicii.
Nu sîntem în luna martie 2025, sîntem în luna mai a aceluilași an, dar lucrurile nu s-au schimbat chiar atît de mult în ultimele două luni de cînd a fost luat inerviul, cel puțin nu la nivel public. Unelte precum CRISPR există în continuare iar unii sînt
dispuși să-i învețe pe oameni să le folosească, așa că oamenii pot modifica în continuare plante, animale și chiar pe ei înșiși din punct de vedere genetic. Iar Cleo Abram discută în înregistrarea alăturată cu dr. Jennifer Doudna care a cîștigat premiul Nobel pentru descoperirea mecanismului ce a dus la
CRISPR, adică acea tehnologie microscopcă care ne dă capacitatea de a vindeca unele boli, de a preveni altele și de a ne face corpurile mai puternice, mai rezistete și mai adaptate, dar și de a ne spori
inteligența.
E nevoie să călătorești aproximativ 1,5 miliarde de kilometri pînă la luna lui Saturn Iapetus, a treia ca dimensiune, ca să vezi ce se întîmplă cu ea și de ce sînt momente în care
este foarte vizibilă și momente în care aproape dispare. Luna respectivă are trăsături
contrastante, adică un peisaj divizat unde lumina se luptă cu întunericul în timp ce un șir de munți colosali mai înalți decît Everestul este în jurul ecuatorului lunii respective.
Luna respectivă rezistă explicațiilor pe măsură ce apare și dispare în funcție de orbita ei nu tocmai sferică în jurul lui Saturn.
Cei de la Quartz te invită să afli mai multe despre bio-hack-erul care vrea să învețe oamenii să-și modifice genele
cu ajutorul CRISPR, un mecanism al bacteriilor pe care oamenii l-au descifrat și pe care-l pot folosi să modifice genele multor ființe vii, plante și animale deopotrivă, inclusiv oameni. Josiah Zayner este un
biohacker care crede că oricine ar trebui să-și
modifice ADN-ul cu ajutorul biotehnologiei. De aceea el a fondat o companie denumită The ODIN prin intermediul căreia vinde pachete biotehnologice care învață oamenii cum să modifice bacterii sau broaște.
Cel puțin pentru moment încă nu te poți duce
în interiorul Soarelui dar poți să adaugi o grămadă de filtre în timp ce te uiți la el cu ajutorul telescoapelor și poți
să trimți sonde care să se învîrtă tot mai aproape de el, iar pe baza observațiilor poți să faci niște deducții despre ce se întîmplă în interior. Iar oamenii au făcut deja o grămadă de asemenea lucruri, acțiuni care să-i ajută să înțeleagă cum a apărut și cum se comportă steaua în jurul căreia ne învîrtim an de an și mulți ani după aceea. Astrum ne spune cîteva lucruri utile
despre straturile Soarelui și ne ajută să descoperim de unde vine lumina.
Găurile negre sînt
încă ceva extraordinar în ce privește fizica universului în care trăim și ele rămîn în continuare un mister al acestui univers. Probabil într-o zi fizicienii vor rezolva acest mister dar în momentul de față ele sînt în continuare cercetare. De la distanță, pe baza observațiilor și
pe baza deducțiilor produse pe baza acestor observații. Cleo Abram i-a luat un interviu faimosului fizician Brian Cox despre aceste găuri negre încercînd să ofere pe scurt modul în care fizicienii le percep, iar rezultatul este ceva suficient de interesant ca să urmărești pînă la capăt înregistrarea alăturată.
Capitolele ei sînt următoarele:
Cei de la Science Channel ne spune că descoperiri recenter le-au arătat cercetătorilor mari nori de ceea ce ei consideră
a fi materie întunecată în universul nostru. De ce "consideră a fi"? Pentru că încă nimeni nu știe ce este materia întunecată, se știe că este ceva acolo datorită unor efecte precum gravitația dar acel ceva nu interacționează cu undele electromagnetice
precum lumina pentru a ne arăta ce este acolo, așa că pentru moment totul este un mister.
Deci, ar putea fi informațiile respective o dovadă a existențe unor universuri multiple? Te poți alătura cercetărilor să afli secretele acestui mister dar pentru moment e suficient înregistrarea celor de la Science Channel penteu a avea
o introducere bună în subiectul respectiv.
În înregistrarea alăturată încărcată de World Science Festival laureatul premiului Novel adică Roger Penroe și moderatorul Brian Green explorează unele dintre cele mai importante lucruri cunoscute despre
natura timpului,
găurile negre și evoluția cosmică. Programul face parte din seria Marilor Idei (Big Ideas) ajutată de fundația John Templeton. O să-ți ia un pic de timp să urmărești explicațiile alăturate, el va depinde de viteza cu care te miști și în mod normal va dura o oră și 9 minute, dar nu va fi timp pierdut aiurea pentru că s-ar putea să-l recuperezi ușor înțelegînd
natura timpului.
Capitolele discuției sînt următoarele:
- 00:00 - Introducere
- 00:49 - Introducerea participanților
- 02:02 - O definiție în lucru a timpului
- 07:25 - Aplicînd entropia și cea de-a doua lege a direcției timpului
- 16:37 - Cum se presupune că a existat universul de la început
- 20:27 - Rezolvînd enigma ipotezelor trecutului
- 31:46 - Investigînd expansiunea exponențială
- 38:50 - Noile descoperiri și discursuri din anul 2004 încoace
- 55:41 - O privire în cercetarea contnuă a lui Sir Roger Penrose
- 01:08:17 - Credite
Teoretic da, putem concepe copii genii sau, în caz că nu-s deja genii prin fecundarea naturală, îi putem modifica genetic pentru a face ce dorești tu ca părinte să facă: vrei să
învețe foarte rapid și foarte bine, vrei să se miște rapid la sport reacționînd mult mai bine decît cei din jurul lui și așa mai departe. Practic, e nevoie de cunoașterea a unui număr cît mai mare de gene și cum interacționează ele. De multe ori nu doar
o genă afectează o trăsătură sau alta ci sînt mai multe gene inclusiv cele recesive, adică cele moștenite de la bunici sau străbunici dar care nu se manifestă vizibil la părinți (una dintre ele este culoarea ochilor: bunicii pot avea ochi albaștri, părinții nu, dar o au doar nepoții pentru că
combinațiile genetice obținute sînt cele corecte pentru manifestarea trăsăturii respective).
