cer instelat cort

Amprenta de carbon

Zilele acestea am auzit o expresie pe care nu o regăsesc în vorbirea curentă: amprenta de carbon, ca parte a campaniei „Amprenta de Carbon – Află cît risipești din viitorul tău”. În contextul în care am auzit-o era vorba despre amprenta de dioxid de carbon a fiecărei persoane, adică de cît dioxid de carbon risipește aceasta într-un an. Nu vreau să scriu neaparat despre campania asta, așa că vă las să aflați mai multe informații aici: http://www.generatiaverde.ro (dacă chiar vă interesează).

În schimb vreau să scriu despre isteria care este pe cale să cuprind o mare parte a civilizației umane. Oamenii de știință spun că în curînd clima se va schimba ireversibil din cauza emisiilor de dioxid de carbon, că temperatura globală este într-o continuă creștere, că speciile de animale și plante dispar în mod accelerat și că vor continua să dispară, că nivelul oceanelor și mările planetei va crește și că orașele de pe coaste sînt în pericol să dispară sub ape, că recoltele vor fi distruse de secetă. În mai puțin de 100 de luni, lupta de prevenire se va transforma într-o luptă de supraviețuire cu schimbările climatice susțin rapoartele și experții Comisiei Europene.

Semnalul de avertizare este clar, pericolul este evident, dar nu sînt în întregime de acord cu gravitatea pe care o atribuie unii problemei și, mai ales, cu reacțiile unora. La o privire mai realistă asupra istoriei planetei nu putem exclude faptul că au existat mai multe ere glaciare, foarte probabil precedate de ere de încălzire accentuată a climei, iar viața a continuat să existe. Unele specii au dispărut între timp, majoritatea s-au modificat în funcție de noul climat, dar viața în sine continuă să existe. Foarte probabil va continua să existe și peste 100, o mie sau un milion de ani de acum înainte, foarte probabil va continua să existe și dacă accest „accident” numit umanitate va dispare lăsînd în urmă loc de dezvoltare spre inteligență altor specii.

Într-o lume nebună, unii oameni au ajuns să calculeze inclusiv cît CO2 este emis de căutările pe Google, de exemplu, pierzîndu-se într-un șir imens de detalii care sînt irelevante pentru mulți. Chiar, cui îi pasă cît CO2 este generat de o căutare cu Google? Oricum, sînt mai mult de 200 de milioane de căutări pe rețea zilnic.

Amprenta de carbon poate fi exprimată în funcție de oricare ființă sau obiect care eliberează dioxid de carbon în atmosferă. Mari eliberatori de dioxid de carbon sînt hidrocentralele, termocentralele, alți consumatori industriali, dar și miliardele de autovehicule, bărci, vapoare, avioane existente. Marii eliberatori de dioxid de carbon sînt produsele civilizației tehnologice, deși nici mulțimea de ființe vii nu este cu mult mai prejos. Marea diferență între cele două este că cea de-a doua există în strînsă legătură cu masa vegetală, cele două reglîndu-se reciproc. În schimb produsele tehnologiei există doar în strinsă legătură cu materia primă, influențînd predominant negativ natura. Sîntem responsabili (direct sau indirect) pentru emisiile de gaze cu efect de seră pe care le producem zilnic atunci cînd ne încălzim casele, cînd circulăm cu mașina sau motocicleta, cînd zburăm cu avionul, cînd ne încărcăm telefonul mobil sau folosim computerul.

Din punctul meu de vedere, campaniile care promovează amprenta de carbon fac parte din factorii educativi care trebuie să deschidă ochii oamenilor spre realitatea înconjurătoare. Sau, ca să fiu mai precis, spre natura înconjurătoare. Reducerea emisiilor de dioxid de carbon sînt importante, dar mult mai important este felul actual de a fi al civilizației umane. Acum cea mare parte dintre oameni se comportă ca niște prădători, luînd ceea ce planeta și civilizația le pune la dispoziție, dar oferind mult prea puțin în schimb. Pot spune fără să greșesc prea mult că o mare parte din conexiunea pe care omenirea o are cu propria planetă s-a pierdut pe măsură ce conștienizarea locului printre celelalte ființe vii s-a estompat. Trăim într-o lume a betoanelor, iar asta le ia ochii la mulți. Trăim într-o lume informatizată, plină de unde, cabluri, calculatoare, televizoare, unii ajungînd să se piardă printre ele.

Două dintre practicile cele mai ușoare pe care le pot face oamenii este reciclarea și evitarea risipei. Nu necesită efort, nici energie, dar implică atenție și o oarecare educație. Dar educația este un element deficitar pentru prea mulți oameni... Alte practici sînt mai grele, dar ne sînt la îndemînă: refacerea pădurilor distruse necesită organizare și timp. Dar factorul cel mai greu de făcut, pare o adevărată misiune imposibilă, este realizarea unor tehnologii cît mai curate, nepoluante. Dar, foarte probabil, asta va rămîne în derulare pentru mai multe generații. Noi trebuie doar să continuăm ce am început deja și să ne ținem bine de treabă, consecvența este esențială.

Pentru început: Stop CO2.ro

Related Articles

Targul anticarilor

Andrei Plesu despre capitalismul karaoke

Initiativa de afaceri - taxa pe parcare

Distribuie acest URL pe media socială

"Cu capãtul arcurilor, trecînd,
rãzboinicii
mîngîie roua..."

Yosa Buson (1715-1783)

facebook sharing button
twitter sharing button
messenger sharing button
reddit sharing button
wordpress sharing button
whatsapp sharing button
tumblr sharing button
pinterest sharing button
blogger sharing button
linkedin sharing button
xing sharing button

De ce revoluția Inteligențelor Artificiale are un defect

Inteligențele Artificiale pot să facă foarte bine lucruri repetitive și pot să analizeze eficient datele, totul 24 de ore pe zi, în funcție de specializare unele dintre ele pot să creeze înregistrări vide, pot să scrii esee, pot să genereze fotografii reliste și așa mai departe. Ele pot de asemenea să vindece niște boli sau să-i ajute pe oameni să vindece boli, Inteligențele Artificiale pot produce materiale noi la care oamenii nu s-au gîndit încă, iar indecisul Matt Ferrell abordează subiectul problemei Inteligenței Artificiale și ce se întîmplă în spatele scenei. Nu e prima oară cînd Matt Ferrell și-a îndreptat atenția spre Inteligențele respective iar acum atenția îi este îndreptată spre o problemă a acestora.

Cît de mare este spațiul?

Uneori este greu de înțeles cît de mare este universul în care trăim, și probabil e destul de dificil și pentru cei din domeniu chiar dacă ei știu cifrele / estimările mai bine ca restul lumii. Acum e nevoie de aproximativ o zi pentru a străbate planeta dintr-o parte în alta dar e nevoie de cîteva mii de ani pentru a ajunge la următoarea stea cu motoare actuale. Străbaterea Căii Lactee care are un diametru de vreo 100 de mii de ani lumină? Cea mai apropiată stea, Proxima Centariu, e la 4,22 ani lumină așa că fă tu calculele, îți vada un număr care cu suficiente cifre încît să te apuce cîrceii la mînă cînd îl scrii pe hîrtie. Iar universul are o grămadă de galaxii.

Andrew Strominger, Brian Green, găurile negre și gravitația cuantică

Andrew Strominger, renumit pentru munca sa în studierea găurilor negre, teoria șirurilor și gravitația cuantică, discută cu moderatorul Brian Green în înregistrarea încărcată de World Science Festival descriind ultimele sale rezultate și cum unele dintre ele pot fi testate de viiroarele observații. Programul este parte a seriei Mari idei (Big Ideas) la care și-au adus contribuția fundația John Templeton.

Acum o sută și ceva de ani gravitația era doar forța cu care Pămîntul îi trăgea pe toți spre el, acum ea e doar curbură a spațiului care se manifestă în preajma unui corp suficient de mare în mișcare (fie că e vorba de satelit, planetă, stea sau gaură neagră, pentru că toți ne mișcăm). Așa că poți considera discuția alăturată a cărei capitole sînt mai jos ca o introducere în situația de acum a fizicii.

Despre modificările genetice de care sînt capabili oamenii, martie 2025

Nu sîntem în luna martie 2025, sîntem în luna mai a aceluilași an, dar lucrurile nu s-au schimbat chiar atît de mult în ultimele două luni de cînd a fost luat inerviul, cel puțin nu la nivel public. Unelte precum CRISPR există în continuare iar unii sînt dispuși să-i învețe pe oameni să le folosească, așa că oamenii pot modifica în continuare plante, animale și chiar pe ei înșiși din punct de vedere genetic. Iar Cleo Abram discută în înregistrarea alăturată cu dr. Jennifer Doudna care a cîștigat premiul Nobel pentru descoperirea mecanismului ce a dus la CRISPR, adică acea tehnologie microscopcă care ne dă capacitatea de a vindeca unele boli, de a preveni altele și de a ne face corpurile mai puternice, mai rezistete și mai adaptate, dar și de a ne spori inteligența.

Iapetus și inelele lui Saturn

E nevoie să călătorești aproximativ 1,5 miliarde de kilometri pînă la luna lui Saturn Iapetus, a treia ca dimensiune, ca să vezi ce se întîmplă cu ea și de ce sînt momente în care este foarte vizibilă și momente în care aproape dispare. Luna respectivă are trăsături contrastante, adică un peisaj divizat unde lumina se luptă cu întunericul în timp ce un șir de munți colosali mai înalți decît Everestul este în jurul ecuatorului lunii respective. Luna respectivă rezistă explicațiilor pe măsură ce apare și dispare în funcție de orbita ei nu tocmai sferică în jurul lui Saturn.

Bio-hacker-ul care învață oamenii modificări genetice cu ajutorul CRISPR

Cei de la Quartz te invită să afli mai multe despre bio-hack-erul care vrea să învețe oamenii să-și modifice genele cu ajutorul CRISPR, un mecanism al bacteriilor pe care oamenii l-au descifrat și pe care-l pot folosi să modifice genele multor ființe vii, plante și animale deopotrivă, inclusiv oameni. Josiah Zayner este un biohacker care crede că oricine ar trebui să-și modifice ADN-ul cu ajutorul biotehnologiei. De aceea el a fondat o companie denumită The ODIN prin intermediul căreia vinde pachete biotehnologice care învață oamenii cum să modifice bacterii sau broaște.

Ce a găsit NASA în interiorul Soarelui

Cel puțin pentru moment încă nu te poți duce în interiorul Soarelui dar poți să adaugi o grămadă de filtre în timp ce te uiți la el cu ajutorul telescoapelor și poți să trimți sonde care să se învîrtă tot mai aproape de el, iar pe baza observațiilor poți să faci niște deducții despre ce se întîmplă în interior. Iar oamenii au făcut deja o grămadă de asemenea lucruri, acțiuni care să-i ajută să înțeleagă cum a apărut și cum se comportă steaua în jurul căreia ne învîrtim an de an și mulți ani după aceea. Astrum ne spune cîteva lucruri utile despre straturile Soarelui și ne ajută să descoperim de unde vine lumina.

Ce îi deranjează pe fizicieni la găurile negre

Găurile negre sînt încă ceva extraordinar în ce privește fizica universului în care trăim și ele rămîn în continuare un mister al acestui univers. Probabil într-o zi fizicienii vor rezolva acest mister dar în momentul de față ele sînt în continuare cercetare. De la distanță, pe baza observațiilor și pe baza deducțiilor produse pe baza acestor observații. Cleo Abram i-a luat un interviu faimosului fizician Brian Cox despre aceste găuri negre încercînd să ofere pe scurt modul în care fizicienii le percep, iar rezultatul este ceva suficient de interesant ca să urmărești pînă la capăt înregistrarea alăturată.

Capitolele ei sînt următoarele:

Investigînd materia întunecată

Cei de la Science Channel ne spune că descoperiri recenter le-au arătat cercetătorilor mari nori de ceea ce ei consideră a fi materie întunecată în universul nostru. De ce "consideră a fi"? Pentru că încă nimeni nu știe ce este materia întunecată, se știe că este ceva acolo datorită unor efecte precum gravitația dar acel ceva nu interacționează cu undele electromagnetice precum lumina pentru a ne arăta ce este acolo, așa că pentru moment totul este un mister.

Deci, ar putea fi informațiile respective o dovadă a existențe unor universuri multiple? Te poți alătura cercetărilor să afli secretele acestui mister dar pentru moment e suficient înregistrarea celor de la Science Channel penteu a avea o introducere bună în subiectul respectiv.

Roger Penrose despre timp, găuri negre și cosmos

În înregistrarea alăturată încărcată de World Science Festival laureatul premiului Novel adică Roger Penroe și moderatorul Brian Green explorează unele dintre cele mai importante lucruri cunoscute despre natura timpului, găurile negre și evoluția cosmică. Programul face parte din seria Marilor Idei (Big Ideas) ajutată de fundația John Templeton. O să-ți ia un pic de timp să urmărești explicațiile alăturate, el va depinde de viteza cu care te miști și în mod normal va dura o oră și 9 minute, dar nu va fi timp pierdut aiurea pentru că s-ar putea să-l recuperezi ușor înțelegînd natura timpului.

Capitolele discuției sînt următoarele:

  • 00:00 - Introducere
  • 00:49 - Introducerea participanților
  • 02:02 - O definiție în lucru a timpului
  • 07:25 - Aplicînd entropia și cea de-a doua lege a direcției timpului
  • 16:37 - Cum se presupune că a existat  universul de la început
  • 20:27 - Rezolvînd enigma ipotezelor trecutului
  • 31:46 - Investigînd expansiunea exponențială
  • 38:50 - Noile descoperiri și discursuri din anul 2004 încoace
  • 55:41 - O privire în cercetarea contnuă a lui Sir Roger Penrose
  • 01:08:17 - Credite

Putem îmbunătăți inteligența genetic?

Teoretic da, putem concepe copii genii sau, în caz că nu-s deja genii prin fecundarea naturală, îi putem modifica genetic pentru a face ce dorești tu ca părinte să facă: vrei să învețe foarte rapid și foarte bine, vrei să se miște rapid la sport reacționînd mult mai bine decît cei din jurul lui și așa mai departe. Practic, e nevoie de cunoașterea a unui număr cît mai mare de gene și cum interacționează ele. De multe ori nu doar o genă afectează o trăsătură sau alta ci sînt mai multe gene inclusiv cele recesive, adică cele moștenite de la bunici sau străbunici dar care nu se manifestă vizibil la părinți (una dintre ele este culoarea ochilor: bunicii pot avea ochi albaștri, părinții nu, dar o au doar nepoții pentru că combinațiile genetice obținute sînt cele corecte pentru manifestarea trăsăturii respective).

Neil deGrasse Tyson și Sean Carroll despre viitorul tehnologiei inseparabilității cuantice

În interviul din episodul StarTalk Plus alăturat se discută despre interacțiunea dintre fizica teoretică și validarea experimentală referindu-se la modul imaginat de George Gamaw de a simplifica conceptele fizice complexe prin povestirea elor. Discuția trece la modul prin care concepte precum marea explozie (Big Bang), teoria cîmpului cuantic și a inseparabilității (odinioară teoretică) au cîștigat credibilitate prin intermediul datelor, și apoi ei trec la plauzibilitatea și provocprile inseparabilității cuantice mai ales pe distanțe mari, și la implicațiile ei pentru tehnnologiile viitorului precum comunicarea cuantică sigură și calculatoarele.