- însemnãri de cititor -

Dupa ce vreme de ani buni am citit romane din secolul XIX rusesc sau din veacul XX al Americii Latine, dupa ce am parcurs cu interes multa proza româneasca scrisa azi, dupa ce am citit autori din Japonia sau China, am descoperit ca cea mai mare placere mi-o produc, ca cititor, unele carti surprinzatoare produse în culturi din Europa de Est sau din spatiul mediteranean, culturi fata de care resimt o afinitate, carti de fictiune în care autorul foloseste câte un motiv fantastic clasic si care ajunge sa ne prezinte o secreta deschidere catre realitatea de azi.

Ca si cum asa as fi învatat eu sa privesc lumea. Poate am multe în comun cu aceste povesti sau, mai precis, poate ele se desfasoara în lumi atât de similare celei în care am crescut (si am ales sa ramân, atâta vreme cât limba literara în care lucrez e româna), poate de aceea aceste carti îmi plac atât de mult. Adevarul e ca se scrie literatura fantastica de foarte buna calitate azi în spatiul geografic amintit. Nu vom fi dezamagiti daca urmarim aceasta directie literara. Descoperirea lui Orhan Pamuk a fost pentru mine o revelatie. Daca v-ar face placere sa-l ascultati pe Orhan Pamuk vorbind într-un interviu despre My Name Is Red, recentul lui succes editorial, va rog click aici: http://www.theconnection.org/shows/2002/03/20020321_b_main.asp În romanul Castelul alb (aparuta în traducere engleza în 1990) Orhan Pamuk a folosit motivul literar al dublului, dar implicatiile multiculturale sunt mult mai ample si ajung sa depaseasca cadrul motivului clasic. Un venetian, pentru noi personajul-narator, cade prizonier armatei turce, într-una dintre bataliile maritime ale Evului Mediu. Ajunge prizonier si, la capatul unei suite de aventuri, ajunge în proprietatea lui Hoja, un personaj influent din capitala imperiului otoman. La chip, Hoja este copia în oglinda a venetianului, asa încât amândoi sunt emotionati de întâlnire: nimeni n-a mai vazut asa ceva vreodata. Dupa ce venetianul e încredintat de marele vizir lui Hoja, cu greu cineva ar putea spune care dintre ei e stapânul, care dintre ei sclavul, daca sunt îmbracati în haine identice. Între ei, însa, exista o diferenta majora. Daca tânarul italian a beneficiat de o educatie riguroasa, în traditia venetiana a epocii, tânarul turc nu a facut altceva decât sa ramâna la suprafata lucrurilor. Orhan Pamuk îsi poate permite aici sa ironizeze cât doreste. Hoja viseaza sa produca ceva, sa scrie, sa inventeze, sa exploreze, e un nelinistit autentic, dar eforturile lui nu sunt consistente, nu au necesarul suport de cultura si educatie. Îl foloseste pe prizonierul italian ca meditator privat, pâna la limita unde cei din jur ajung sa creada ca Hoja a cazut sub influenta lui. La un moment dat, promite sultanului ca va produce o arma nimicitoare. Din multe dintre proiectele lui se alege praful. Atunci când scrie câteva pagini, Hoja vrea sa afle nu atât parerea prizonierului sau, cât a omului occidental, a celui care poseda o anumita cunoastere si mostenire culturala. Hoja porunceste sclavului sau sa îsi scrie fragmente de amintiri din tineretea lui italiana, si ajunge sa-l întrebe tot felul de detalii despre lumea aceea, a Vestului, într-un proces de cunoastere care, pentru Hoja, este si dureroasa. Devine un expert al exercitiului diferentei. Odata ajunsa aici, istoria lui Orhan Pamuk nu mai e o simpla poveste medievala, ci devine o metafora a situarii Turciei pentru eternitate la portile Europei. Hoja ajunge la un moment dat sa-l întrebe pe captiv care sunt cele mai stralucitoare minti ale Occidentului. Si-ar dori sa le scrie, sa îi citeasca, sa comunice cu ei, sa traiasca în timpul real al Europei de atunci. Ar vrea sa stie: ce cred ei despre paginile sale? Le-ar place? I-ar interesa? În numeroase ocazii, toate frustrarile lui culturale ajung sa fie directionate catre compatriotii sai, pe care îi considera nedemni, ignoranti, irecuperabili. Cu vocea prizonierului venetian, o astfel de scena e povestita astfel: „Când se întorcea de la vânatoare, ma purtam ca si cum as fi descoperit un nou adevar despre câte un subiect pe care el mi-l lasase sa-l iscodesc înainte de plecare, si atunci îi spuneam ca am putea schimba totul, în lumina noii mele descoperiri: Motivul ridicarii si coborârii apelor marii este caldura râurilor ce se varsa în ea, sau, Ciuma este raspândita de mici particule de praf ridicate în aer, si când vremea se schimba, ele se raspândesc, sau, Pamântul se roteste în jurul Soarelui, iar Soarele în jurul Lunii. Hoja, schimbându-si costumul de vânatoare prafuit, întotdeauna îmi dadea acelasi raspuns care ma facea sa zâmbesc: Si idiotii de aici nici macar nu-si dau seama de asta!” În cele din urma, o idee începe sa-l obsedeze pe Hoja: cum ar fi daca s-ar duce el la Venetia, în locul sclavului sau, la adapostul asemanarii? Dupa foarte multi ani, ar fi ca si cum fiul risipitor s-ar întoarce, familia l-ar primi cu bratele deschise, de acum a citit acele fragmente de amintiri ale sclavului sau venetian, nimeni n-ar observa nimic... Un asemenea schimb de identitate ajunge sa fie posibil, si pregatirea lui devine miza romanului. Orhan Pamuk îsi face personajul sa traverseze o distanta culturala egala cu cea care separa Turcia de Europa. Schimbul de identitate are loc, în confuzia unui razboi european, acolo unde armatele otomane se revarsa catre cucerirea unui castel alb. Hoja pleaca spre Venetia. Cititorul însa stie ce distanta insurmontabila îl asteapta. Cea de-a doua carte despre care as dori sa povestesc aici este intitulata Daruri ale Timpului (Time gifts, Nortwestern Univ. Press, 1997) si apartine unui autor foarte interesant, Zoran Živkoviæ. Versiunea în limba sârba a cartii a aparut în 1997. Volumul a aparut în prestigioasa colectie Writings from an Unbound Europe, pe care o putem vizita pe web la adresa http://nupress.northwestern.edu/ue/background.cfm În acest volum, compus din patru istorii independente, un strain apare în mod miraculos în viata câte unui personaj. În prima dintre istorii, el apare în celula unui astronom închis de Biserica Catolica si îi ofera o perspectiva de a privi în viitor. În cea de-a doua nuvela, cea care mi-a retinut atentia si pe care as dori sa o povestesc aici, strainul apare în biroul universitar al unei profesoare de paleolingvistica. Batrâna doamna, care nu mai vede bine, lucreaza izolata în subteranele unei universitati, uitata de studenti si de administratie. Disciplina ei a iesit de la moda. Cui îi mai pasa azi de limba primordiala? O viata întreaga ea cercetase acel idiom ipotetic din care se vor fi dezvoltat apoi toate limbile. Motivul ni se pare inspirat din Faust: strainul îi ofera sa calatoreasca în trecut, în îndepartatul trecut când pe pamânt se vorbea acea limba pe care ea o cercetase toata viata, cu pretul suferintei ei. Si calatoria se realizeaza, si mirajul e complet, iar aflarea adevarului echivaleaza cu o mântuire, chiar daca pretul e suferinta. Finalul e deschis, nu vom afla nicidoata daca cercetarile ei fusesera corecte sau nu... Dar pentru multe discipline academice, metafora respectiva nu e deloc lipsita de substanta. Spuneam, asadar, ca se scrie proza fantastica de excelenta calitate în timpul nostru, în literaturi pe care am face o greseala sa le ignoram. Si lucrurile nu stau deloc rau nici în paginile unor volume românesti. E o vreme propice pentru istorii, daca te intereseaza cu adevarat asta. Adica, daca adormi si te trezesti cu gândul acesta în minte, daca esti gata sa pierzi vremea cu povesti, daca îti sta mintea la intrigi cu solutii pur literare, neecranizabile si cu un oarecare parfum desuet, în masura în care, desigur, vioara e un instrument desuet, chiar daca straluceste într-o compozitie de Mozart. Daca esti gata sa lasi deoparte telecomanda televizorului pentru o poveste din litere si imaginatie, atunci timpul nostru nu-i rau deloc. Nu trebuie decât sa ne întâlnim, gratie unor generoase traduceri, cu autori interesanti din spatii culturale similare spatiului nostru.

User Rating: / 1
PoorBest  
Corpuri solide deplasîndu-se prin eter sau cum se poate transforma apa în foc - Știință, ficțiune, fantastic și benzi desenate - Wordmaster: 5.0 out of 5 based on 1 reviews.