Întuneric. Frig. Mâncare – o singura data pe zi, niste bucati de pâine într-o zeama rece. Apa - deloc. Doar cea din supa. Frig. Foarte frig. Peretii sunt reci si vâscosi la atingere. Încerc sa explorez încaperea, în bezna, cu ochii inchisi. Asa macar ma iluzionez ca eu creez întunericul. Daca îi deschid, înnebunesc. Mai bine îi las inchisi. Poate mâine … Sau azi?

5. Realul parea amar asa cum numai unele din visele de noapte puteau fi. Damian si barul lui era deja o amintire asa cum fusese si Vespa si gradina ei. Când m-am trezit, am perceput agitatie în jurul meu. Draga si Matei îl îngrijeau pe Emanuel care sângera. Nu-mi dadeam seama cât era de grav, ma simteam eu însumi prea ametit ca sa pot gândi clar, dar vedeam perna si o parte din cearsaf acoperite de stropi rosii.

Au venit toti sa-l vada. S-au adunat tacuti, asteptând. Si-au adus familiile, batrânii si copiii, pe cei bolnavi si pe cei tristi, pe cei osteniti si pe cei singuri. Au venit cei saraci si cei prea bogati. Au venit cu vise si sperante. Asteptau miracole. Auzisera despre miracole, vestile circula rapid, din gura în gura, din oras în oras, din generatie în generatie, din colonie în colonie.

Indiferent de perioada istorica la care facem referire, întotdeauna a existat o miscare de avangarda. Aceasta a fost o conditie esentiala a realizarii progresului. În orice societate mai mult sau mai putin evoluata a existat un om sau un grup de oameni care a încercat sa faca pasul înainte, sa schimbe ceva. O privire retrospectiva ne poate face sa apreciem favorabil unele miscari, la fel cum altele le putem considera ca având un efect – imediat sau pe termen lung – nefast.

Milford Triger se apleaca peste buza nacelei si priveste în gol fascinantul relief al Alpilor Elvetieni. Sîngele îi bubuie în cap, o ameteala placuta îi cuprinde fiinta, si cu un gest de lehamite absoluta îsi da drumul într-o cadere libera catre padurile de conifere. De pe ventilul alimentarii aerostatului îsi ia zborul cu un croncanit ascutit celebrul sau prieten înaripat, Hector – cioroiul.

Cerul verzuliu dominat, de cei doi sori gemeni, îl îmbia pe Iuan, în asa masura încât nu-si putea lua privirea de la el. Totusi isi scoase capul din norii prin care calatorea, pentru o secunda si privi la fata de sub bratul sau. Doamne ce frumoasa era, parul ei negru, lung si buzele-i rosii ca focul, carora li se alaturasera niste ochi verzui de o sclipire nemaivazuta.

A cazut toamna pe oras. Aerul e gros si gri, se linge cu zidaria veche – miros de caramida uda si batrîna, hoasca despicata si tavalita de toti sapatorii cetatii, de toti turnatorii de fundatii, de toti înaltatorii de caturi, de toti puitorii de acoperisuri, terfelita de toti vopsitorii si zugravitorii, încleiata si-nchegata de toti finisatorii, bordel de ciment, nu alta, lupanar de nisip-pietris-si-apa-chioara, tîrfa de azbociment slugarind o matroana de plexiglas, asta-i zidaria orasului – dar asta, zidaria tîrfuita, e deja din alta poveste, noi vorbeam de aer, ala se tîrsîie pe giurgiuvele, se baloseaza pe sticla ferestrelor, se scurge lipicios si se revarsa pe trotuar, se umfla, se contrage, se umfla, se contrage, si pufff!...

Lânga tancul spulberat de o unda laser, un ghiocel plapând aparu în fumul lasat în urma de razboiul continuu. Întunericul era puternic iar dincolo de linistea sa o ultima bucata de Luna se vedea pe cer. Ceea ce ramase din astrul noptii avea asemanarea unei bucate triunghiulare de cascaval mucegait.

Prin mirosul întepator de gunoaie, sobolani morti, picioare si pisat îmbibat în haine, în cutii de carton, Leo înca privea noaptea în ochi. La ore târzii, L.A.-ul colonial nu era tocmai genul de oras prin care sa te plimbi fara un motiv serios. Cartierele marginase, în special cele nou construite, ar fi putut trece cu usurinta drept habitate experimentale pentru studiul sistemului modern de lanturi trofice al economiei suburbane.

- însemnãri de cititor -

Dupa ce vreme de ani buni am citit romane din secolul XIX rusesc sau din veacul XX al Americii Latine, dupa ce am parcurs cu interes multa proza româneasca scrisa azi, dupa ce am citit autori din Japonia sau China, am descoperit ca cea mai mare placere mi-o produc, ca cititor, unele carti surprinzatoare produse în culturi din Europa de Est sau din spatiul mediteranean, culturi fata de care resimt o afinitate, carti de fictiune în care autorul foloseste câte un motiv fantastic clasic si care ajunge sa ne prezinte o secreta deschidere catre realitatea de azi.

1. Un început de toamna asa cum rar se mai putea vedea din cauza poluarii, o vreme calda, fara sa fie neplacuta, dar înca amintind de dogoarea verii, un vânt domol, ce avea sa lase loc crivatului, si mai ales culorile rosii-caramizii si galbene ale iederei de pe zidurile caselor si de pe decoratiunile aranjate pe rogojinile din panuse de porumb atârnate la portile mustariilor. La asta ma gândeam în dupa aminza aceea în timp ce treceam pe lânga Hanul lui Manuc, îndreptându-ma spre Cinemateca si spre Café Plastic.

User Rating: / 1
PoorBest  
Wordmaster - Știință, ficțiune, fantastic și benzi desenate: 5.0 out of 5 based on 1 reviews.