Ființele umane au ajuns de la o simplă primată (una dintr-o familie numeroasă) în vîrful lanțului trofic în urma unei evoluții anevoioase și foarte încete care a durat cîteva milioane de ani.

Ideea ocupării canalelor de lavă de pe Marte nu e deloc nouă, apare și în trilogia colonizării planetei scrisă de Kim Stanley Robison prin anii 1990, dar ideea transformării canalelor de lavă de pe Lună pare să fie ceva mai recentă.

Ideea pietrei filozofale există de ceva vreme, cel puțin cîteva sute de ani, iar oamenii au pus la bătaie o mulțime de chestii pentru a transforma un element în altul (plumb în aur, de exemplu), dar fără prea mult succes. Nici n-ar fi avut cum să aibă succes, ținînd cont de cunoștințele insuficient despre fizică și chimie pe care le aveau în toată aceeea perioadă.

În mod normal cea mai importantă parte a sistemului digestiv uman (adică locul unde are loc extragerea substanțelor nutritive din mîncare) are aproximativ 10 metri lungime și se împarte în două: intestinul subține și cel gros (colonul).

Iarna și-a intrat deja în drepturi (oarecum, pentru că vremea rea vine și trece dintr-un colț în altul a țării, lăsînd în urmă doar mult Soare cu dinți), iar asta înseamnă că răcelile și virozele sînt deja o modă. Nici măcar sinuzitele nu-s tocmai o plăcere în perioada asta, dar măcar trec ceva mai repede.

Oamenii au tendința de a antropomorfiza lumea din jurul lor, acordînd atribute umane sau nume obiectelor și ființelor cu care intră în contact. Uneori e ciudat, alteori e doar obișnuiță.

Dacă te-ai întrebat ”cum făceau dinozaurii sex?” probabil că cel mai convenabil răspuns a fost ”cu grijă, cu foarte multă grijă”.

Reacțiile pe care le simți cînd consumi alimente picante se datorează substanței numite capsaicină: alcaloidul reacționează cu receptorii de durere de pe nervi (denumiți TRPV1) și dă reacția de arsură, chiar dacă nu există nici o urmă de foc în speciile de ardei iute.

Un pic de istorie și un pic de știință despre una dintre cele mai cunoscute culori ale antichității: albastrul egiptean.

Despre HIV se spune că este un retrovirus care a trecut de la cimpanzei la oameni, infectîndu-i pe vînătorii din Congo de la începutul secolului (1908) în momentele în care tranșau primatele doborîte în junglă.

Paraziții intestinați sînt o prezență veche în toate mamifere, inclusiv oamenii, și au avut suficient timp să se adapteze la reacțiile imunitare ale acestora.

Atunci cînd un grup de animale se adună și încep să reacționeze ca o singură entitate se spune că formează roiuri.

Se spune că un om de pe Terra consumă de obicei între 1 și 2,7 kilograme de alimente pe zi și cîteva mii de kilograme de-a lungul întregii vieți. Mîncarea asta e înmuiată, ruptă în bucăți, amestecată și dizolvată pentru a furniza toate elementele esențiale unei bune funcționări a organismului (carbohidrați, grăsimi, proteine și vitamine).

Multe păsări sînt capabile să reproducă sunetele pe care le aud, dar numai 3 specii pot învăța să vorbească ca oamenii.

În momentul de față nu se poate spune cu certitudine de ce au murit cea mai mare parte a dinozaurilor (împreună cu o mare parte a plantelor și animalelor de acum 65 de milioane de ani): există mai mulți factori care ar fi putut contribui la acea extincție.

Unii oameni și-au făcut deja planuri pentru trimiterea de coloniști pe Marte în numai cîțiva ani, dar asta nu va fi deloc ușor: pe de o parte e drumul de cîteva luni prin sistemul solar, în spațiul dintre planete, pe de altă parte atmosfera vecinului este mult mai puțin densă decît cea a Terrei și toxică.

Într-o lume în care oamenii o măsoară așa cum au chef (în funcție de zonă, preferințe, tradiții, momentul zilei), standardizarea devine un numitor comun care-i face pe oameni din diferite țări de pe glob să interacționeze eficient.

Săptămîna trecută cercetătorii au făcut publică informația găsirii unei căpușe ce s-a hrănit cu sînge de dinozaur (speciile dispărute acum 65 de milioane de ani). Parazitul s-a schimbat în această perioadă, dar obiceiurile i-au rămas la fel. Obiceiurile și pericolul pe care-l reprezintă: mușcătura lui poate transmite o bacterii și viruși în sîngele victimei sale.

Celulele din organismul uman au o durată de viață bine stabilită, iar după un anumit număr de diviziuni ele încetează să se mai dividă (atunci cînd telomerii se scurtează prea mult).

Unul dintre factorii fundamentali ai vieții așa cum o cunoaștem este bătrînețea. Sau scurtarea telomerilor cu fiecare difiviziune celulară. Dar chiar așa o fi? O fi îmbrătînirea unul dintre procesele fundamentale ale vieții?

User Rating: / 0
PoorBest  
Știință și tehnologie - Știință, ficțiune, fantastic și benzi desenate: 0 out of 5 based on 0 reviews.