Actorul Nicu Constantin a decedat astăzi la vîrsta de 70 de ani în urma unui stop cardiorespirator, el fiind internat în ultimele patru luni (începînd din 11 mai) la Spitalul Clinic Militar de Urgenţă din Capitală datorită unor suferinţe pulmonare severe.

Comandantul Spitalului Militar, generalul Ioan Sârbu, a declarat pentru MEDIAFAX că actorul Nicu Constantin a decedat la ora 16.45, după ce la ora 14.00 a avut un stop cardiorespirator, medicii reuşind atunci să îl readucă la viaţă. Două ore mai tîrziu actorul a încetat din viaţă, după ce a suferit un al doilea stop cardiorespirator.

 

Soţia actorului a fost permanent în spital alături de acesta, pe toată durata spitalizării.

Nicu Constantin s-a născut în 31 iulie 1939, la Eforie Sud, judeţul Constanţa. El a urmat Şcoala de Marină din Constanţa şi Şcoala de Arte din Bucureşti.

 

A fost vedetă a Teatrului Satiric "Constantin Tănase" din Bucureşti intre 1960 şi 2000, unde a susţinut peste 9.000 de reprezentaţii. Nicu Constantin a jucat de-a lungul carierei şi in aproximativ 28 de filme printre care "împuşcături pe portativ" (1966), "Vin cicliştii" (1968), "Alo, aterizeaza străbunica" (1981), "Ministerul comediei" (1999). "Harababura" (1990), "Borvizomanii" (1988), "Muşchetarii în vacanţă" (1984), "Secretul lui Bachus" (1983), "Întoarcere la dragostea dintîi" (1981), "Grăbeşte-te încet" (1981), "Am o idee!" (1981), "Ora zero" (1979), "Totul pentru fotbal" (1978), "Septembrie" (1977), "Lupuşor şi Mieluţu" (1975).

Între 1979 şi 1982 a fost actor al Teatrului Naţional de Operetă. A participat la peste 600 de emisiuni radio şi peste 300 de emisiuni de televiziune. Şi-a povestit experienţa de viaţă în cartea autobiografică "Ochelarii miraculoşi".

Fie să renască mai bun.

...sau Tea&Coffee Festival pentru vorbitorii de engleză. :)

Primul festival dedicat ceaiului şi cafelei în România îşi propune să revigoreze importanta socială şi culturală pe care o au aceste două arome atît de prezente în viaţa de zi cu zi a oamenilor de pe intreg globul.

 

PROGRAM „Tea&Coffee Festival”, 22-29 august 2009

 

Duminica, 23 august – Lente&Cafea (Str. Gen. Praporgescu Nr. 31)

Ceremonia Ceaiului în Japonia

Rezervari la: \"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"031 10 20 661\"\" Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 

Marţi, 25 august, orele 20:00 - Serendipity (str. Dubrava Roşie nr. 12)

Ceai si muzica traditionala ruseasca cu Nataly Group

Rezervari la: \"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"0743 283 342\"\"; \"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"021 211 31 00\"\" ; Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 

Joi, 27 august, orele 21:00 - Cafepedia (str. Pictor Verona nr. 2)

Cafea cu arome de muzica sud-americana - trupa Jezebel

Rezervari la: \"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"\"0721-102102\"\" ; Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 

Vineri, 28 august, între orele 10:00 şi 20:00 – Palatul Şutu

(Muzeul Municipiului Bucureşti, b-dul I.C. Bratianu nr. 2)

EXPOZIŢIE DE CEAI, CAFEA ŞI ACCESORII

(…şi…ateliere de olărit, ceremonii şi tradiţii de servire a ceaiului şi cafelei, muzică şi dans)

 

Sambata, 29 august, orele 17:00 – Cafe Verona-terasa Cărtureşti ( Str. Arthur Verona, nr. 13, sect. 1, Bucureşti)

Five O’Clock – teatru scurt cu Liliana Farcas, Florin Lazarescu, Irina Sarbu, Casiana Suteu

 

Consiliul Judeţean Hunedoara şi Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva organizează în perioada 18-19 septembrie 2009, la Sarmizegetusa, manifestarea ştiinţifică dedicată zilei de naştere a Împăratului Traian, intitulată sugestiv „DIES TRAIANI”. Deschiderea oficială a lucrărilor va avea loc în data de 18 septembrie 2009, ora 11.oo, la sediul Primăriei Sarmizegetusa, urmată de o vizită la Muzeul de Arheologie Sarmizegetusa, iar apoi la Situl Ulpia Traiana Sarmizegetusa. 

La simpozion  va participa un număr de 30 de specialişti din muzeele şi universităţile din ţară: Bucureşti, Cluj, Reşiţa, Deva. Această manifestare este intrată deja în tradiţie muzeului devean şi propune auditoriului subiecte dintre cele mai diverse, amintind aici câteva titluri: „Din nou despre marea inscripţie a lui Traian din Forum Vetus”, „Piese de echipament militar din insula 3 Colonia Dacica Sarmizegetusa”, „Moştenirea romană la începutul evului mediu haţegan”sau „ Iluminat, imagini de cult şi de decoraţie într-un local de cult colegial de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa”. Ele înglobează probleme complexe începând cu punerea în valoare a Sitului Ulpia Traiana Sarmizegetusa, cu cercetările desfăşurate la Forum Vetus şi Insula 3 Colonia Dacica Sarmisegetuza în 2009,  mergând până la  stăpânirea romană în sud-vestul Transilvaniei, moştenirea romană, incluzând şi probleme de conservare ale ceramicii.

Acţiunea se va bucura de prezenţa unei delegaţii italiene condusă de Giorgio Ciardi, vicepreşedintele Consiliului Local al Romei.

Raluca are 20 de ani și este studentă la Facultatea de Medicină. Acum 8 ani a fost diagnosticată cu Pectus Excavatum (stern înfundat). La recomandarea medicilor a făcut o operație. Ce au omis medicii să le spună părinților? Că tehnicile chirurgicale dezvoltate pentru „defectul” ei aveau titlu experimental la nivelul anului 2001.

Așa că după 5 ani au apărut complicațiile. Raluca s-a simțit rău și a avut nevoie de o nouă intervenție chirurgicală. În 2006 a plecat la o clinică din Austria unde i-a fost implantată o tijă metalică de 32 cm, care îi susține sternul. Raluca ar fi trebuit să ajungă din nou la clinica din Austria, în 2008, pentru înlocuirea tijei.

Raluca nu a avut bani. Nici acum nu are. A avut o promisiune, dar…

Raluca trebuie să ajungă până pe 7 septembrie 2009 la Clinica Donau din Viena, pentru operația de înlocuire a tijei. Este termenul limită. Intervenția costă 6.000 de euro din care Raluca are 500.

Raluca are nevoie de 5.500 de euro. Dacă puteți și vreți să ajutați:

ING Bank – Galați

RO 46 INGB 0000 9999 0018 0406

Titular: Lupoaie Firuța

Pentru Raluca Lupoaie luptă prietena ei, Diana Grădinaru (jurnalist la Business Standard). I s-a alăturat Dragoș Stanca.

Contact: Diana Grădinaru, telefon 0734 667 662, E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Prim marcă majoritatea consumatorilor înţeleg o denumire asociată unui produs sau unei categorii de produse. Denumirea poate fi a unei companii (Pepsi, Coca Cola, Dacia) sau a unui produs (Ursus, Bergenbier) şi poate fi asociată cu un logo (un însemn vizual distinctiv) sau un sunet (melodie) unic(ă).

Marca, sau brand pe englezeşte, are ca definiţie de dicţionar: MÁRCĂ1, mărci, s.f. 1. Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaște etc. ♦ Tip, model, inscripție (care indică sursa) de fabricație. ♦ (Înv.) Stemă; blazon, emblemă. ♢ Loc. adj. (despre oameni) de seamă; marcant, distins. 2. Fisă de metal cu număr de ordine, cu care lucrătorii își dovedesc prezența la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite. 3. Piatră sau bucată de șină vopsită în alb, așezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie, pentru a indica ramificația liniei ferate și locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire. 4. Fig. Semn distinctiv, trăsătură specifică, însușire caracteristică; particularitate. – Din ngr. márka, fr. marque. Cf. germ. M a r k e.

Cu alte cuvinte, marca se aplică şi acelui semn distinctiv ce ne reprezintă pe noi, ca indivizi şi/sau grup. Fiecare o are, indiferent dacă o ştie sau nu, şi este formată din trăsăturile caracteristice care ies în evidenţă. Adică primul lucru care şi-l amintesc oamenii cînd vine vorba despre cineva.

Nu vreau să scriu despre marca ca însemn al unui produs sau altul, ci mai degrabă despre marca personală sau de grup. Vreau să scriu despre construcţia unei mărci şi modul în care vă implică pe fiecare dintre voi.

În momentul în care eşti în stare să construieşti propria marcă, atunci cînd ştii să te vinzi pe tine însuţi cu succes (nu te gîndi la prostii, este vorba de imaginea pe care o văd cei din jurul tău despre tine) totul devine mult mai uşor. Din acel moment este banal să vinzi orice altă marcă. Cei mai buni vînzători sînt aceia care cred în propriul produs, aşa că nu poţi să te „vinzi” dacă nu crezi în tine. Începe cu începutul: cunoaşte-te pe tine, crede în imaginea pe care vrei să o impui. Toată lumea caută să se reinventeze pe sine, însă nu toţi au succes. Cel mai simplu exemplu: cînd ieşi la agăţat cauţi să te dai bine pe lîngă persoanele de sex opus. Fii cinstit: cîte din tentativele de agăţat de pînă acum ţi-au ieşit din prima? 5-10%? Apoi, pe măsură ce relaţia continuă, cauţi să te reinventezi ca să cîştigi teren spre destinaţia finală: patul, sau oriunde se nimereşte. Reuşita se măsoară în rapiditatea cu care ajungi la destinaţie, dar şi în numărul de drumuri.

Nici în afaceri nu este ceva deosebit, de fapt toate domeniile de activitate au cîteva puncte comune. Crearea unei mărci personale este unul dintre ele. Am întîlnit mai demult o descriere a succesului care se apropie de perfecţiune: succesul este ca şi graviditatea, toată lumea te felicită dar nimeni nu ştie de cîte ori ai fost futut ca să ajungi acolo. E un cuvînt cam dur, nu-i aşa? Dar în contextul de faţă nu prea poate fi înlocuit cu altceva, nu mai are aceeaşi savoare. Nici succesul, şi nici definiţia lui. Cei care au ajuns pe culmile succesului trudind de zor ştiu despre ce e vorba.

Unii se pot reinventa foarte bine, alţii (aproape) deloc. De ce? Factorul esenţial este adaptarea. Schimbarea imaginii proprii ţine de schimbarea atitudinii, în primul rînd către sine, apoi către toată lumea din jurul tău. Poţi să o faci? Dacă răspunzi cu un da hotărît înseamnă că eşti deja un om de succes şi tot universul cunoscut a auzit deja de tine, altfel este o minciună. Dacă răspunzi cu un poate (timid sau ferm, ţipat sau spus cu jumătate de gură) înseamnă că ai făcut deja primii paşi spre succes. Atingerea acelui ţel depinde în întregime de inteligenţa ta şi de voinţa de care dai dovadă. Combinaţia celor doi termeni a dat naşterii termenului de inteligenţă emoţională, adică capacităţea de a dialoga cu eşecurile şi refuzurile proprii, de a continua în calea spre succes în ciuda lor. Învaţă de la cei din jurul tău: lumea e plină de posibili oameni de succes, însă 99% au fost învinşi de eşecuri şi deziluzii. Ei s-au limitat la mediocritate atunci cînd puteau face ceva constructiv cu viaţa lor. Singurul lucru bun pe care, totuşi, îl fac, este că dau generaţiilor următoare o şansă de a exista şi de a se dezvolta.

Puteţi spune că unii nu au avut de ales. Eu vă spun că oamenii sînt liberi doar în măsura programării lor (a modului de gîndire). Indiferent de condiţia socială, modul de a privi lumea din jurul tău şi relaţia ta cu ea este esenţial, unic pentru fiecare.

Nu se pune problema lipsei unei mărci personale, ci de a construi acea marcă (imagine) pe care ţi-o doreşti. Istoria e plină cu judecăţi ale colectivităţii despre indivizii care o compun, iar acţiunile lor ulterioare au confirmat sau infirmat acele judecăţi. Oamenilor le place să vorbească, să ducă bîrfa mai departe, aşa că bazează-te pe ei. Însă, în primul rînd bazează-te pe tine însuţi. Oricîte planuri ţi-ai face, oricîte idei bune sau chiar excelente ai, dacă nu le pui în practică le ai degeaba. Doar propriile acţiuni fac diferenţa între un labagiu şi un Don Juan sau un Casanova. Scuze, rămăsesem la ideea de mai devreme, definiţia succesului şi aplicarea ei universală. Revenind la subiect: doar propriile acţiuni fac diferenţa dintre un om de succes şi un necunoscut în mulţime. Tu ce eşti?

 

De ce marca românească? Pentru că, totuşi, sîntem români, iar marca poporului nostru e suma imaginii oamenilor ei. O afectăm şi ne afectează. Marca românească ne este foarte defavorabilă (istoric şi educaţional): în ciuda unor valori nete care chiar au făcut diferenţa de-a lungul timpului în diverse ramuri (ştiinţă: Aurel Vlaicu, Henry Coandă, sport: Nadia Comaneci, Ilie Năstar, medicină: Jean Louis Pasteur), tot nişte europeni (balcanici) de lumea a treia am rămas pentru mulţi. În ultimii ani am exportat muncă manuală, cerşetori şi hoţi în toată Europa, am exportat valori şi oameni harnici care ajută la dezvoltarea ştiinţei şi economiei altora, iar politicienii români (încă) consideră că avem nevoie de reclame pe la televiziuni străine pentru a ne îmbunătăţi marca de ţară. Voinţă există, cu siguranţă, valoarea oamenilor la fel, însă organizarea lor este ca şi inexistentă.

Concluzia e simplă: s-a pierdut încrederea în români şi România. Nu de către străini, pentru că ei nu contează prea tare, ci de către românii înşişi. Sau, ce puţin, o mare parte dintre ei.

Întrebarea mea, valabilă pentru toţi şi fiecare dintre voi: ce-o să faci în legătură cu asta? Crezi că eşti în măsură să schimbi lumea din jurul tău în mai bine sau ştii deja că poţi să o faci? Vrei?

 

 

 

Este greu de crezut că o companie monopolistă ca Google ar putea să fie speriată de noile motoare de căutare (ca și Bing sau cel la care lucrează Facebook), sau chiar și combinația lor cu Yahoo (mai ales că Yahoo a acceptat ca propriul lor motor de căutare să fie înlocuit cu Bing). Dar, chiar și așa, la numai două luni după ce Microsoft a lansat Bing, Google a anunțat că dezvoltă o nouă tehnologie de căutare pe rețea (online) cu numele de cod „Caffeine” (Cofeina), ceea ce ar putea schimba poziția pe care o ocupă companiile în rezultatele căutarilor. Pentru acele companii și persoane fizice care fac buni sau care supraviețuiesc în funcție de traficul generat de Google, noua tehnologie reprezintă un motiv de ingrijorare.

Google a sugerat, pe jurnalul oficial al companiei, faptul că tehnologia Caffeine ar putea schimba rezultatele căutarilor, iar asta ar putea obliga beneficiarii de pe urma motorului de căutare Google să-și schimbe soluțiile de optimizare a rezultatelor în motoarele de căutare (SEO) pentru a-și proteja rezultatele bune în capătul de început al listei rezultatelor.

Oficialii de la Google au anunțat pe 10 august că compania caută ajutor pentru a testa, a actualiza și îmbunătăți sistemul de căutare care va suferi modificări la indexarea sa, acordarea de ranguri și la mecanismele de spionare a conținutului paginilor (crawl). Angajați de pe Silicon Alley speculează că Caffeine ar putea fi „proiectul secret” la care se referea ziarul New York post în luna iunie cînd Sergey Brin, cofondatorul Google, a alcătuit o echipă de experți în căutări Google pentru a scruta motorul lui Google ca răspuns la Bing.

„În ultimele luni o echipă mare de Googleri a lucrat la arhitectura de nouă generație pentru motorul de căutare Google. Sperăm ca noua tehnologie să aducă un plus de viteză și precizie pentru Google”, au anunțat pe blogul companiei doi dintre responsabilii de proiect, Sitaram Iyer și Matt Cutts.

„Cei mai multi utilizatori nu vor sesiza schimbări în rezultatul căutarilor. Dar dezvoltatorii web și cercetătorii puterii de calcul ar putea sesiza diferențe”, scriu cei doi ingineri Google în jurnal.

Bing, redenumitul Live Search și în curînd integrat în Yahoo, a inclus un număr de modificări ale interfeței cu utilizatorii, ca și unele șiretlicuri ale algoritmului de căutare Microsoft folosit. Pagina de test a Caffeine — disponibilă pentru oricine începînd din 10 august, atunci cînd este funcționabilă — nu oferă nici un fel de șiretlic UI vizibil. Modifică, totuși, modul în care rezultatele sînt afișate.

Motorul de căutare Land a făcut o comparație punct cu punct a căutării „Buffy the Vampire Slayer” folosind atît vechiul cît și noul motor de căutare Google. Au descoperit faptul că noua infrastructură Google a afișat rezultatele cu video și știri în jumătatea inferioară a paginii. Sistemul de căutare curent de la Google, totuși, afișează știrile la început, secvențele video la mijloc iar imaginile în partea de jos a paginilor.

Cu Bing, imaginile Mobz sînt prima locație. Întreagă pagina Bing apare ca o pagină web optimizată pentru a le vinde utilizatorilor ceva: descărcări Moby MP3, tonuri de apel, afișe, tricouri. Cu Caffine, locațiile video sînt a patra categorie pe pagină. Știrile și intrările din jurnale despre Moby sînt puțin mai jos. La Bing știrile și locațiile din jurnale nu apar pe nicăieri printre rezultatele din prima pagina.

Acesta este departe de a fi un test definitiv, dar, cel puțin pînă acum, sistemul de intexare din cadrul Caffeine de la Google pare să producă rezultate care sînt mai asemănătoare cu cele de la Bing în orice fel.

 

Mesaj de ultimă oră de la sandbox al Caffeine:

„Vă rog să încercați căutarea din nou în cîteva ore.

Actualizăm elementele din centrul nostru de date. Sandbox al Caffeine ar trebui să fie disponibil pentru alte căutări în cîteva ore.”

(„Please try your search again in a few hours.

We are upgrading elements of our data center. The Caffeine sandbox should be available for searching again in a few hours”

 

Locații utile:

http://www.businessinsider.com/google-shows-off-next-generation-search-architecture-2009-8

http://googlewebmastercentral.blogspot.com/2009/08/help-test-some-next-generation.html

http://www2.sandbox.google.com/

 

FESTIVITATE. Pompierii aniversează astăzi, 13 septembrie, 161 de ani de la luptele din Dealul Spirii, cînd compania condusă de căpitanul Pavel Zăgănescu formată din 150 de militari a ținut piept armatei otomane venite să ocupe Bucureștiul.

Pentru a-i comemora pe cei 50 de eroi căzuți la datorie, pompierii și personalul medical din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) al Capitalei (care au contabilizat de la începutul acestui an 34.000 de intervenții, majoritatea urgențe medicale) vor participa la un impresionant ceremonial militar, organizat în fața Monumentului Pompierilor, de pe Calea 13 Septembrie.

Cîteva informații despre pompieri și aniversarea de azi, sau despre semnificația acestei zile în istoria României, puteți regăsi și pe pagina Inspectoratului General pentru Situații de Urgență.

Bătălia din Dealul Spirii de la București - act eroic al pompierilor militari în apărarea revoluției de la 1848 și prima afirmare patriotică a calităților morale și de luptă ale ostașilor tinerei armate române moderne, constituită în urma Păcii de la Adrianopole din 1829.

Intrarea în București a trupelor de invazie a prilejuit unităților române prezente în garnizoană - printre care și Compania de Pompieri - unul dintre cele mai înălțătoare momente ale Revolutiei române de la 1848: încleștarea din Dealul Spirii, devenită simbol al luptei pentru libertate si independenta nationala a poporului român.

Comandantul Regimentului 2 Infanterie și șeful garnizoanei Capitalei, colonelul Radu Golescu, primise ordin în ziua de 12 septembrie din partea Locotenenței Domnești să deplaseze în ziua următoare subunitățile în Dealul Spirii pentru a participa la primirea unei coloane otomane formată din aproape 6.000 soldați și comandată de Kerim Pasa ce urma sa preia cazarma din acea zona.

Însă lucrurile au luat cu totul alt curs: printr-o coincidenta, în aceeași zi de 13 septembrie, cu puțin timp înaintea sosirii trupelor otomane avusese loc înmînarea noilor drapele ale Regimentului 2 infanterie. Solemnitatea a influentat moralul și devotamentul ostașilor, voința de a apăra demnitatea națională.

Aceeași stare de spirit îi caracteriza și pe ostașii Companiei de Pompieri comandați de căpitanul Pavel Zăgănescu; aceștia voiau să meargă cu toții la cazarma din Dealul Spirii, convinși de iminența unui conflict armat cu otomanii. Soldații lăsați pentru paza cazărmii au cerut comandantului lor: "Luați-ne și pe noi, nu ne lăsați în cazarmă, ca pe niște nevrednici, căci dacă acolo, în Dealul Spirii, va fi vreun razboi, noi vrem să murim cu frații noștri."

Încleștarea propriu-zisă s-a declanșat ca urmare a unei altercații între un ofițer al companiei de Pompieri (sublocotenentul Dinca Balsan) și unul otoman; deși împresurați din toate părtile de turci, pompierii s-au avîntat cu curaj împotriva acestora, alternînd focurile de armă cu lupta la baionetă și lovind fără cruțare inamicul care, în pofida superiorității numerice, a fost cuprins de panică. Otomanii au reușit să pună în poziție de tragere două piese de artilerie și au deschis focul asupra pompierilor. Aceștia au pornit împotriva tunurilor inamice și după o scurtă luptă au capturat gurile de foc pe care le-au întors împotriva dușmanului. Efectele au fost puternice: din rîndurile otomanilor au căzut zeci de morți și răniți; numai că, din cauza lipsei de muniție, în cele din urmă tunurile au fost abandonate.

Pompierii nu au încetat lupta decît atunci cînd Kerim-Pasa, văzînd că nu poate înfrînge rezistența garnizoanei din Dealul Spirii, a trimis un ofițer care a propus încetarea focului, garantînd în schimb "libera ieșire din cazarmă". Însă angajament nu a fost respectat de otomani.

Pompierii au dovedit pe timpul luptei din Dealul Spirii vitejie, curaj și dibacie în rezolvarea situațiilor de luptă, capacitate de rezistență și spirit de sacrificiu în inegala confruntare cu trupele otomane covîrșitoare.

Primul Parlament al României, apreciind sacrificiul eroilor de la 13 septembrie, curajul si patriotismul pompierilor militari, acordă în anul 1860 participanților la eroicul act pensii pe viață și prima medalie româneasca: PRO VIRTUTE MILITARI. Iar în 1863, cînd oștirea româna primea noile drapele, nu întîmplător domnitorul Alexandru Ioan Cuza alegea pentru această festivitate data de 13 septembrie.

În zilele noastre Dealul Spirii este un cartier situat în sectorul 5 al Bucureștiului, cunoscut și sub numele de Arsenalului. În trecut, a găzduit clădiri precum Curtea Nouă (sau Curtea Arsă), sau Gara Dealul Spirii.

De ce motivaţional? Pentru că citeam un pic mai devreme o pagină cu texte motivaţionale pe care mi-a trimis-o cineva. Adică cum să nu-ţi fie frică, de ce trebuie să faci aia sau cealaltă, să nu încetezi niciodată să lupţi pentru ce crezi tu că e mai bine.... ştiţi voi... există o mie de miliarde de texte pe reţeaua asta mondială în cam toate limbile Terrei, vii sau moarte. Braşoave, dar din alea cu succes la public. Sau pur şi simplu succes... pentru că deseori se dovedesc motivaţionale.

 

Haideţi să vă motivez şi eu un pic:

Cineva mi-a spus mai demult un lucru: ştim exact unde sîntem (voi sînteţi stînd pe curul vostru comun pe vreun scaun, fotoliu sau ce-o fi citindu-mă iar eu sînt pe curul meu pe scaun – alt scaun, evident, că doar n-om fi folosind încă acelaşi cerebel – scriind pentru voi, amărîţilor) şi ştim exact unde vom ajunge: în burţile altora, ca hrană. Sună sadic, nu-i aşa? Chiar este. Realitatea este deseori sadică, dar asta e. N-avem ce face: bani de droguri nu mai sînt, i-a păpat criza economică pe toţi.

Cine mi-a spus asta chestia asta cu destinaţia deja cunoscută mi-a spus-o plin de optimism (un fraier, şi i-am aruncat-o în faţă: e prea mereu optimist pentru gustul meu) pentru că, dacă tot ştii unde vei ajunge, devine important doar ce laşi în urma ta. Adică laşi doar un cadavru plin de e-uri, de bacterii şi de viermi sau laşi în urmă şi vreo operă de artă pusă bine pe undeva? Sau o construcţie care să dăinuiască peste milenii? Sau poate nişte oameni fericiţi?

Alegerea e a fiecăruia, în funcţie de posibilităţi intelectuale şi de voinţă, însă să ştiţi un lucru: odată ce aţi murit deja nu prea puteţi face mare lucru, indiferent de cîte poveşti vă bagă pe gît religia. Orice religie. Aşa că trasaţi-vă un scop şi urmaţi-l. Nu vă va condamna nimeni că nu l-aţi atins, dar vă va condamna toată lumea care contează că nu aţi făcut nimic pentru a ajunge acolo.

 

Singurul pericol nu-l reprezintă ce vă va mînca după moarte (cum spuneam, odată ce aţi murit nu vă mai pasă), ci doar ceea ce vă mănîncă cît timp sînteţi încă vii: griji, probleme, frici, nelinişti, etc. (lista e imens de lungă, completaţi-o voi cu propria experienţă de viaţă).

Nimeni nu vă va învăţa cum să luptaţi (împotriva lor şi nu numai), în schimb toată lumea vă va învăţa de ce.

 

Am fost invitat de curînd să mă alătur unui grup de pe yahoo. După citirea descrierii grupului am acceptat. Mi se pare o idee bună.

Descrierea arată astfel (poate vă interesează şi pe voi):

Grup dedicat persoanelor din Timisoara si imprejurimi care doresc sa "recicleze" prin a dona anumite obiecte in loc sa le arunce. Exemple: carti, mobila veche, patutul/caruciorul de care nu mai aveti nevoie, piese de calculator, etc; fiecare avem ceva de care la un moment dat am vrea sa scapam, dar ne doare sufletul sa il punem in gunoi. Grupul este deschis si organizatiilor non-profit care doresc sa beneficieze de donatii. Principiul de baza este ca obiectele sa fie donate *gratuit* si sa fie *legale*. Grupul este afiliat retelei globale "Freecycle(TM)" (www.freecycle.org).

*******

DISCLAIMER: FREECYCLE NETWORK MEMBERS USE THE LIST AT THEIR OWN RISK. Please take reasonable measures to protect your safety and privacy when posting to the list or participating in an exchange. By joining the list, you agree to hold neither the list owners and moderators nor anyone affiliated with Freecycle.org responsible or liable for any circumstance resulting from a Freecycle-related exchange or communication.

Copyright (C) 2003-2006 The Freecycle Network (Freecycle.org). All rights reserved. Freecycle and the Freecycle logo are trademarks of The Freecycle Network in the United States and/or other countries.

 

Scopul declarat al grupului este:


Scopul Freecycle(TM) Timisoara este de a facilita donarea de obiecte de care nu mai aveti nevoie, catre cei care le solicita. Reutilizarea obiectelor reduce aglomeratia de obiecte din jurul nostru si reducerea consumului, a productiei de bunuri noi si impactul acestei productii asupra planetei.
Multi dintre noi avem prin casa/curte/garaj obiecte de care nu mai avem nevoie, dar pe care tot amanam sa le aruncam. Sigur sunt undeva in jurul nostru persoane care ar putea sa se foloseasca de aceste obiecte. In plus, acestia vor veni sa le ia direct de la tine.Ce rezulta: ambele parti vor fi fericite, una ca a scapat de obiectul nedorit, iar cealalta ca a primit gratuit un obiect pe care il dorea :)
Deci, daca aveti un obiect (sau mai multe) de oferit, acesta e locul perfect: trimiteti un mesaj tuturor celor din grup folosind adresa Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau dand click pe "Messages" din pagina principala a grupului.


Uite, mi-am făcut și eu cont aici. Dane, mulțumesc pentru invitație.

Am și eu ceva de zis. Ceva ce nu prea am spus la nimeni pînă acum. Am de zis despre frică. Frica zeilor creștini. Fraților, lui Dumnezeu îi este frică de noi. De noi și de cunoașterea pe care o putem obține. De-aia i-a alungat pe Adam și Eva din rai, pentru că au căutat cunoașterea. Ba mai mult: au căutat-o și au găsit-o.

Oamenii proști și habotnici dau vina pe șarpe pentru că a momit-o pe mironostița de Eva să muște din măr, dar ce vină avea o biată unealtă că curiozitatea unei femei a fost atît de debordantă încît a trecut peste ordinele șefului și a vrut să afle ceva nou?

Ã…ži ca să nu fie de ajuns, Dumnezeul ăsta fricos ne-a inventat un dușman: pe diavol. De ce a făcut asta, vă întrebați? Pentru că are nevoie să se simtă superior. Are nevoie de oameni cărora să le poruncească și care să-l ascunte fără să-l ia în derîndere. Care elev își mai ascultă serios profesorul după ce a trecut demult de nivelu lui?

Pentru că această fantomă omnipotentă și invizibilă știe cum să ne împiedice să aflăm mai multe despre noi înșine: ne folosește propriile frici împotriva noastră. Ne folosește propria teamă, propria suferință pentru a ne promite marea cu sarea... mai ales că oricum nu vom ajunge să ne bucurăm de promisiunile alea. Condiția esențială de a ajunge înapoi în rai este de fi mort, nu-i așa? Sau s-or fi schimbat între timp regulile jocului și n-am aflat eu? Personal prefer să caut cunoașterea și să fiu fericit aici pe Terra (sau oriunde altundeva în Univers) decît să fiu o maimuță atîrnată de unul dintre copacii din Paradis... De aia am preferat să mă redenumesc Ateu aici... cel puțin acum.

Da, fraților, lui Dumnezeu îi este frică. Ã…žtie că oamenii cu cunoaștere sînt pe același nivel cu zeii oricărei lumi și îi tremură gacii pentru că dacă ne punem mintea la lucru îl ștergem din existentă atît de bine încît nimeni nu-și va aminti de el. Fraților, puneți-vă cu burta pe carte, învățați, deschideți-vă mintea la tot ce e nou și bun... că altfel naiba vă ia!!!!

 

 

Impresia pe care mi-o fac reclamele din ultimul timp este că pe multi i-a apucat nebunia de la sfîrşit de vară. Nu ştiu dacă canicula şi zilele lungi de vară şi-au pus amprenta pe minţile unora scăzînd coeficientul de inteligenţă (presupunînd că l-au avut vreodată) sau e doar un rezultat al disperării crizei economice.

Există cîteva reclame care mi-au atras atenţia:

Altex s-a apucat de arheologie!

În seara aceasta, în pauza meciului Franţa-Romania de pe TVR 1 am fost difuzată o reclamă antică şi de demult cu un nebun a căruit tratament împotriva cumpărăturilor. Nebun trebuie să fii să te duci să cumperi de la Altex... au produse bune, dar preţuri mari. Mai ales dacă iei pe credit... nu că ar fi ceva neobişnuit în economia româească.

Revenind la reclamă, nu am găsit nimic remarcabil la ea nici cînd a apărut prima oara... iar acum cu atît mai puţin. Atunci au mizat pe faptul că pe români îi va apuca nebunia cumpărăturilor, cu un oarecare succes.

Cosmote şi campania pentru copii proşti

Prima oara cind am văzut reclama cu tipul "Imi reincarc cartela ca s-o sun pe Mirela" a fost hilar, însă doar prima oară. Credeam că o fi făcut cineva  o greşeală şi-au dat o parodie a vreunui film de groază la ora nepotrivită. Apoi mi-am dat seama că era o reclamă pe bune. Nu ştiu cine a făcut-o pentru cei de la Cosmote, dar nici nu vreau cu adevărat să aflu... Tot ce pot sa spun sigur este ca atunci cînd aud că începe reclama asta la tembelizor las tot ce fac şi schimb postul tv... sau sting aparatul. Reclama e prea oribilă pentru a fi urmărită repetat.

Secvenţa video de mai jos este un foarte bun exemplu de anti-reclamă, şi este probabil cea mai proastă din campania pe care Cosmote a iniţiat-o în ultimele săptămîni. Se adresează publicului tînăr şi fără minte. O altă reclamă de-a lor, Verde stop, cu o tipă faină ieşind din bazin, nu e cu mult mai interesantă. Singurul lucru ce iese în evidentă e tînăra, evident dotată, frumoasă şi cu simţul umorului cam deplasat (se tăvăleşte de rîs la o poantă care mie mi-a scăpat). Pe ea s-a pus accentul, probabil s-au gîndit ca tinerii în călduri vor da năvală să cumpere cartele, să facă abonamente, etc.

Băăăăăăăiiii, care mi-ai distrus maşina!!!!

O reclamă cu şi pentru şmecherii coborîţi dintr-un copac. Oricare copac, n-are importanţă... asuprirea maimuţicilor de către urangutani şi gorile cu o oarecare urmă de simţ artistic prost direcţionat este universală. Copacii cam lipsesc în jungla urbană a Bucureştilor, dar pot fi desenaţi cu niste grafitti, nu-i aşa? După cum se prevede urmărind ştirile, în cîţiva ani copacii ăia desenaţi vor fi singura amintire a parcurilor din Bucureşti.

Cosmote are deja o tradiţie de a îşi mula reclamele după gura lumii (vezi reclamele emo), dar agenţia de publicitate Cohn&Jansen a cam dat-o în bară în ultimul timp....

Andrei Pleşu vorbeşte despre Capitalismul karaoke. Nu am citit cartea, dar îmi place discursul: scurt, compact şi cu umor.

Cartea a fost scoasă pe la noi la Editura Publică. Mai multe informaţii despre ea aici: http://www.publica.ro/carte.php?carte=3

Orădeanul Doru Alexandru Cosma, 34 de ani, pretinde ca deţine acte care îl pun în posesia unei treimi din zăcămîntul de la Roşia Montană. Puteţi să îi ascultaţi povestea mai jos.

Eu am fost duminica la targul anticarilor in parcul Obor, am cumparat o moneda cu Regele Mihai.

A fost interesant, plin cu oameni si obiecte vechi.

27 august 2009, ziua de mîine. Abia o aştept. Nu pentru că ar fi vreun eveniment special mîine, sau pentru că ar fi o zi mai specială. Nu va fi decît o zi obişnuită ca oricare alta şi e excelent. Mîiine va fi ziua de după concertul Madonnei, şi e o zi aşteptată cu nerăbdare. Îmi place cum cîntă, dar nu mă interesează în vreun fel concertul din seara asta din Bucureşti. Mi-am pierdut orice urmă de interes acum cîteva săptămîni, în momentul în care promovarea acestui concert a trecut de limitele normalului devenind ceva aproape agasant. Nu că m-ar fi deranjat, dar simţul meu estetic a cam fost scos din pepeni... ca şi în cazul unui tablou strîmb, a unui ghiveci cu flori moarte demult, sau a unui rictus pe post de zîmbet. Peste tot s-a anunţat cu mult tam-tam evenimentul, repetînd la nesfîrşit lucruri deja cunoscute şi recunoscute, atît la tembelizorul cît şi la radioul. Ce-o fi atît de interesant nu ştiu... Am fost pe la destule concerte pînă acum, iar multe dintre ele au fost chiar reuşite. Totuşi, cu ocazia acelor concerte nu s-au aruncat bani pe fereastră pentru promovarea lor, nimeni nu s-a impacientat că o divă creată artificial era prin zonă.

Oricum, nu pot să nu observ că Madonna e fată deşteaptă: nu i-a luat în seamă pe pupincuriştii căutători de senzaţional din mass-media care au aşteptat-o la aeroport aseară. Mă gîndesc că o fi un obicei bun dobîndit din America, unde căutătorii de senzaţial sînt mai numeroşi decît pe la noi.

Dacă Mesia creştin, sau oricare alt fel de Mesia, ar veni zilele astea în vizită probabil că ar trece neobservat... cel puţin pentru la mulţi dintre românii noştri. Printre scandalurile din politică şi halca din mass-media pe care a ocupat-o concertul unei voci de duzină (cel din parcul Izvor din seara asta) nu prea mai rămîne loc şi pentru altceva. De o viaţă personală de exemplu.

Oricum, eu ştiu unde NU voi fi diseară: prin preajma tembelizorului şi a radio-ului. Mi-a ajuns cu cîtă Madonna am avut de-a face în ultimele săptămîni. Vreau o pauză.

 

 

 

Început: 5 august 2009 la ora 11:00

Sfîrşit:   20 septembrie 2009 la ora 23:00

Locaţie: Centrul Vechi Lipscani

Strada:  str. Franceza, str. Selari şi str. Sf. Dumitru

Telefon:  07212001520724

In perioada 4 august – 20 septembrie 2009 toti iubitorii artei sunt invitati sa participe la “Art Boulevard“ cea mai noua si de amploare manifestare culturala, care va schimba atmosfera centrului vechi al Bucurestiului pana in data de 20 septembrie.

Asociatia culturala “Art Music & Film” Isi propune sa transforme pe durata evenimentului o parte a centrului istoric (Str. Franceza , Str. Selari si Str. Sf Dumitru) Intr-un centru al vietii culturale bucurestene si europene, unde artistii vor avea ocazia sa Isi exprime liber vibe-ul artistic iar publicul va avea ocazia sa interctioneze cu cele mai variate forme de arta si cu creatorii ei. Expozitii de pictura, fotografie, sculptura, street art, concerte, DJ, VJ, proiectii de film, publicitate si teatru de strada, jonglerii, concursuri, literatura, hand-made, arta neconventionala sunt doar câteva dintre activitatile la care veti putea asista sau chiar lua parte In fiecare zi din cele doua luni. Pe lânga toate acestea In fiecare saptamâna am pregatit anume pentru voi petreceri si surprize noi, In concordanta cu tema evenimentului de anul acesta “550 de creativitate si vitalitate urbana bucuresteana”.

Va asteptam alaturi de noi pe toti cei care vor sa se exprime liber, artistic, toti iubitorii de arta a sarbatorii creativ, orasul si locuitorii sai.
www.artmusicandfilm.ro

Aldea Andreea PR Manager AMF
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
Szikszai Minola Bussines Development AMF
Salaman Alexandru Presedinte AMF

Articolul de faÈâ€Âºă începe cu o poveste frumoasă, optimistă, dar totuÈ™i, doar o poveste. Eroii ei sînt doi tineri potenÈâ€Âºi, Adi È™i Petru, care s-au gîndit să înceapă o afacere împreună. E criză, li s-a spus, dar ei È™tiau că ideile lor erau excelente È™i că puteau face faÈâ€Âºă crizei. În plus, aveau avantajul tehnologiei italiene È™i prietenilor din cizma Europei în care unul dintre aceÈ™ti tineri era stabilit. Au adunat niÈ™te cunoÈ™tinÈâ€Âºe È™i prieteni È™i au făcut o prezentare È™i pe la noi, pe meleagurile de pe malul CriÈ™ului Repede. Au găsit o cămăruÈâ€Âºă dintr-o clădire veche, dar într-un loc central, aproape de cetate, È™i au început să povestească de pe sisteme de protecÈâ€Âºie, camere video, sisteme de urmărire prin GPS È™i convorbiri internaÈâ€Âºionale la un cost foarte mic. Idei bune, valabile. Dar pînă la urmă, săptămîni È™i luni mai tîrzîu, totul s-a terminat în coadă de peÈ™te, È™i, în ciuda tentativelor repetate de a se face cunoscuÈâ€Âºi, nici naiba nu a mai auzit de ei.

Să fi fost de vină abordarea greÈ™ită? Sau poate marea È™i semeÈâ€Âºă criză de care se plînge toată lumea? Să fi fost lipsa de comunicare sau absenÈâ€Âºa oricărei promovări a produselor proprii? Sau poate că toate acestea împreună.

Aparent, mai sînt unii care îÈ™i închipuie că o invitaÈâ€Âºie a managerilor sau a specialiÈ™tilor IT a cîtorva firme din Oradea, sau oricare alt oraÈ™ de altfel, le poate asigura măcar un proiect mare, sau a unor proiecte mai mici. Teoretic se poate, dar e nevoie de o ofertă pur È™i simplu BETON pentru aÈ™a ceva. Sau niÈ™te bani de aruncat pentru a testa produsele unei firmă practic necunoscute, È™i nu cred că există cineva prin zonă care să îÈ™i permită aÈ™a ceva. Om fi trecînd printr-o criză supra-evaluată, dar totuÈ™i, e criză. Iar românii nu prea se aruncă pe orice ofertă, e scris în codul lor genetic.

Aparent, mai sînt unii care cred că vorba zboară de la o persoană la alta despre produsele extraordinare sau oferta deosebită a unei firme. ÈËœi ar avea dreptate să creadă asta, dar este valabil doar în cazul firmelor care sînt deja cunoscute. Ca să vă dau un exemplu, în seara asta este concertul Madonnei. E o cîntăreaÈâ€Âºă de renume mondial, È™i cu toate acestea, promovarea care i-a fost făcută la nivel naÈâ€Âºional din ultimele luni a fost chiar agresivă. Nimeni nu vorbeÈ™te despre tine dacă nu te cunoaÈ™te, È™i nu cred să fie mai mult de cîÈâ€Âºiva care să È™tie de Bvox sau de http://www.bvoxro.com. La prezentarea de acum cîteva luni nu a fost prezentată presa, È™i nici n-am remarcat vreo menÈâ€Âºiune în mass-media despre firma respectivă.

Pe de altă parte, la cîte mesajele nesolicitate (adică spam, mai pe englezeÈ™te) am primit de-a lungul timpul (filtrînd mesajele porno sau de mărire a vreunei părÈâ€Âºi a corpului), mulÈâ€Âºi sînt adepÈâ€Âºi ai unei promovări agresive, dar fără să ofere mare lucru în schimb. Din punctul meu de vedere, astfel de afaceri sînt la fel de moarte ca È™i cele necunoscute. Renumele prost (pe lîngă amenzile pe care le riscă din partea autorităÈâ€Âºilor dacă sînt prinÈ™i) poate fi chiar mai rău decît lipsa unui renume de orice fel.

Personal, prefer să las produsele È™i munca să vorbească în numele meu. Dacă ele nu spun mare lucru, asta e. Reprofilarea este oricînd o soluÈâ€Âºie, chiar dacă e neplăcută. Face parte din viaÈâ€Âºă. O promovare este necesară, una activă, dar încadrată în limitele bunului simÈâ€Âº (ăla pe care ar trebui să-l aibă fiecare, dar care e absent la prea mulÈâ€Âºi) È™i în limitele cadrului legal (cu condiÈâ€Âºia ca acest cadru legal să ajute mai mult decît să facă rău).

Voi ce ziceÈâ€Âºi? Ce soluÈâ€Âºii eficiente aveÈâ€Âºi pentru a vă promova afacerile?

E vară, e cald. Lumea merge la ştrand să se răcorească, să se bronzeze şi nu numai. E cam greu să te răcoreşti în apa termală din Băile Felix, dar nu e singurul motiv pentru care cineva merge cu prietenii la ştrand. Staţiunea era plină cu maşini înregistrate în diverse colţuri ale ţării, dar şi din Europa, cu oameni cu accente şi limbi diferite. Ne-am învîrtit de două ori prin staţiune pînă am găsit un loc acceptabil pentru a parca maşina şi am avut prilejul să observ o iniţiativă de afacere excelentă: în apropierea ştrandului Apollo (unde doream să mergem) este delimitată o parcare destul de mare, de cîteva zeci de maşini. Se poate intra uşor, direct din drumul ce înconjoară Băile Felix, dar după ce faci cîţiva metri te aşteaptă doi indivizi solizi care solicită o taxă de parcare de 10 lei pe maşină şi pe zi. Era cam 10 dimineaţa, parcarea era aproape plină, iar maşinile intrau în continuare. Am făcut o estimare sumară: în sezon se fac cîteva sute de lei pe zi doar din parcare, pentru că oamenii vin şi pleacă.

Nu ştiu dacă cei doi cereau taxa aia pe cont propriu sau erau puşi de cei de la Apollo, nu purtau nici un însemn sau vreo uniformă, însă nu pot să le spun decît un singur lucru: bravo. Dacă se pot scoate bani din piatră seacă (adică asfaltul încins al parcării – umbra era aproape inexistentă, iar de întreţinerea unei parcări adevărate nici nu se poate pune problema) pe o zi călduroasă, de ce nu ar face-o cineva?

 

De ce varianta a doua? Și de ce „culmea nesimțirii”? Pentru că este vorba de reclamele de la Gold Corporation, aurul de la Roșia Montană și lăcomia fără măsură a... unora. Am scris un articol despre acest subiect aici: http://www.supravirtual.ro/stiri/Culmea_nesimtirii iar acum este necesară o completare a acestuia.

Azi am observat la tembelizor (adică televizor în concepția modernă) o nouă reclamă gen Gold Corporation. Cunoscînd modul de gîndire al indivizilor ăștia, nu poate decît să fie o parte a noii campanii de momire (adică păcălire, știți voi cum, o păcălire ca a măgarului pe care îl faci să se miște unde vrei dacă îi pui în față un morcov atîrnat de un băț) a opiniei publice românești. Evident, măgarul nu va ajunge niciodată la morcovul ăla, tot așa și românul nu va ajunge niciodată la banii promiși de Gabriel Resources. E doar praf în ochii cît cepele la auzul sumei exorbitante de 4 miliarde. Nu valorează nici măcar pe hîrtia pe care scrii „patru miliarde”.

Conform reclamei, „Proiectul va aduce 4 miliarde de dolari în economia României:

- 1,8 miliarde USD - beneficii directe ale statului român, în dividende pentru Guvernul României, impozite pe salarii, redevențe și alte taxe;

- 2,2 miliarde USD - bani cheltuiți în România pentru: resurse umane, energie electrică, transport, construcții, reactivi pentru procesare, piese de schimb“.

Întrebarea care îmi vine în minte este una singură: cui îi pasă? România nu are decît de pierdut dintr-un proiect de exploatare a aurului și argintului (pentru că da, se caută și așa ceva pe acolo) la Roșia Montană, oricîte promisiuni (adică minciuni pe față, minciuni prin omisiune) fac cei de la Gabriel Resources/Gold Corporation. România ar pierde o parte din istorie, ar pierde vreo 4 munți distruși de exploatare și ar pierde bani pentru restaurarea mediului... bani despre care pot spune destul de sigur pe mine că nu îi are.

Singurii care ar avea de cîștigat de la Roșia Montană ar fi cei de la Gold Corporation, însă numai dacă îi lăsăm să cîștige. Pînă acum nu au cîștigat, iar eu zic că nu vor cîștiga niciodată, indiferent de cît de insistenți vor deveni. O fi românul răbdător, dar cînd se satură face urît. Mi-ar fi teamă să fiu în locul celor de la Gabriel Resources atunci cînd o vor încasa în freză din cauza insistențelor lor... iar în cazul respectiv s-ar aplica foarte bine o vorbă românească: „ce își face omul cu mîna lui se numește lucru manual”.

Vă propun să găsim soluții pentru a-i face pe cei de la Gabriel Resources să înțeleagă că NU au ce căuta la Roșia Montana. Vă aștept comentariile aici și mesajele prin formularul de contact.

Azi mai devreme ascultam emisiunea lui Adrian Ardelean de la Europa FM, de la 13:30 („România în direct”), despre alegerile din Republica Moldova. E una dintre temele zilei, e normal să ne preocupe şi ca subiectul să fie abordat şi la radio. Reacţiile au fost diverse, de la aprobarea implicării României pînă la scepticism în privinţa viitorului relaţiei dintre cele două ţări.

Punctul meu de vedere e clar: locuitorii Republicii Moldova sînt la fel de români ca şi noi. Există o hartă trasată artificial acum cîţiva zeci de ani, există interese legate de acel teritoriul şi de oamenii care îl locuiesc, dar, mai devreme sau mai tîrziu, Republica Moldova se va reintegra natural în patria mamă. Pînă acum România s-a implicat moderat şi şovăielnic, mulţumindu-se să acţioneze doar în cazul moldovenilor veniţi în ţară cu ocazia studiilor sau cu slujba. O reacţie mai fermă în direcţia reintegrării Republicii Moldova ar fi de mult ajutor.

Unii pot protesta că asta ar fi o intervenţie din afară în treburile interne ale unui stat suveran, cîţiva au şi făcut-o, dar crearea unor fundaţii pentru studii în Republica Moldova sau a unor facultăţi nu ar fi o astfel de intervenţie. Aaaa... uitasem: românii sînt mult prea ocupaţi cu distrugerea propriilor facultăţi şi a propriului sistem de educaţie pentru a fi interesaţi în a-şi impune limba şi cultura în afara ţării. Limba şi cultura... la cîte englezisme şi la ce limbaj se foloseşte pe reţeaua mondială (prescurtări gen mirk şi yahoo messenger) şi pe la posturile teve mi-e teamă că în cîţiva ani generaţiile mai tinere vor vorbi doar un soi de hibrid romenglez.

Cel puţin în teorie afacerile româneşti pot trece graniţa pentru a le oferi slujbe moldovenilor, dar nu cunosc nici una care să facă asta. Nici măcar vreo afacere ilegală.

Întrebarea mea este una simplă: sînteţi mîndri că sînteţi români? Eu cu siguranţă sînt mîndru, şi nu mi-e greu să spun asta. Sînteţi în stare să vă apăraţi interesele personale? Eu zic că da, dar nu prea. România a ajuns în halul în care este pentru că unii nu au făcut decît să-şi apere interesele personale în timp ce o mare parte dintre români s-au mulţumit să-şi apere interesele personale oriunde altundeva decît în interiorul României. Iar restul... restul s-au mulţumit să fluiere a pagubă şi să îndure orice. Sau aproape orice. În cazul unui război nuclear global sau a unei catastrofe mondiale nu ar mai rămîne în viaţă decît două categorii de fiinţe: gîndacii şi românii care şi-ar lua şubele de la păstrare şi s-ar pregăti pentru o iarnă geroasă ceva mai lungă.

Sînteţi mulţumiţi de ce se întîmplă în ţara asta? Eu cu siguranţă nu-s. Dar rămîn optimist că va fi mai bine. Probabil că mă înşel, dar vă las pe voi să-mi dovediţi asta.

User Rating: / 0
PoorBest  
Știință și tehnologie - Știință, ficțiune, fantastic și benzi desenate: 0 out of 5 based on 0 reviews.