De ce motivaţional? Pentru că citeam un pic mai devreme o pagină cu texte motivaţionale pe care mi-a trimis-o cineva. Adică cum să nu-ţi fie frică, de ce trebuie să faci aia sau cealaltă, să nu încetezi niciodată să lupţi pentru ce crezi tu că e mai bine.... ştiţi voi... există o mie de miliarde de texte pe reţeaua asta mondială în cam toate limbile Terrei, vii sau moarte. Braşoave, dar din alea cu succes la public. Sau pur şi simplu succes... pentru că deseori se dovedesc motivaţionale.

 

Haideţi să vă motivez şi eu un pic:

Cineva mi-a spus mai demult un lucru: ştim exact unde sîntem (voi sînteţi stînd pe curul vostru comun pe vreun scaun, fotoliu sau ce-o fi citindu-mă iar eu sînt pe curul meu pe scaun – alt scaun, evident, că doar n-om fi folosind încă acelaşi cerebel – scriind pentru voi, amărîţilor) şi ştim exact unde vom ajunge: în burţile altora, ca hrană. Sună sadic, nu-i aşa? Chiar este. Realitatea este deseori sadică, dar asta e. N-avem ce face: bani de droguri nu mai sînt, i-a păpat criza economică pe toţi.

Cine mi-a spus asta chestia asta cu destinaţia deja cunoscută mi-a spus-o plin de optimism (un fraier, şi i-am aruncat-o în faţă: e prea mereu optimist pentru gustul meu) pentru că, dacă tot ştii unde vei ajunge, devine important doar ce laşi în urma ta. Adică laşi doar un cadavru plin de e-uri, de bacterii şi de viermi sau laşi în urmă şi vreo operă de artă pusă bine pe undeva? Sau o construcţie care să dăinuiască peste milenii? Sau poate nişte oameni fericiţi?

Alegerea e a fiecăruia, în funcţie de posibilităţi intelectuale şi de voinţă, însă să ştiţi un lucru: odată ce aţi murit deja nu prea puteţi face mare lucru, indiferent de cîte poveşti vă bagă pe gît religia. Orice religie. Aşa că trasaţi-vă un scop şi urmaţi-l. Nu vă va condamna nimeni că nu l-aţi atins, dar vă va condamna toată lumea care contează că nu aţi făcut nimic pentru a ajunge acolo.

 

Singurul pericol nu-l reprezintă ce vă va mînca după moarte (cum spuneam, odată ce aţi murit nu vă mai pasă), ci doar ceea ce vă mănîncă cît timp sînteţi încă vii: griji, probleme, frici, nelinişti, etc. (lista e imens de lungă, completaţi-o voi cu propria experienţă de viaţă).

Nimeni nu vă va învăţa cum să luptaţi (împotriva lor şi nu numai), în schimb toată lumea vă va învăţa de ce.

 

Început: 5 august 2009 la ora 11:00

Sfîrşit:   20 septembrie 2009 la ora 23:00

Locaţie: Centrul Vechi Lipscani

Strada:  str. Franceza, str. Selari şi str. Sf. Dumitru

Telefon:  07212001520724

In perioada 4 august – 20 septembrie 2009 toti iubitorii artei sunt invitati sa participe la “Art Boulevard“ cea mai noua si de amploare manifestare culturala, care va schimba atmosfera centrului vechi al Bucurestiului pana in data de 20 septembrie.

Asociatia culturala “Art Music & Film” Isi propune sa transforme pe durata evenimentului o parte a centrului istoric (Str. Franceza , Str. Selari si Str. Sf Dumitru) Intr-un centru al vietii culturale bucurestene si europene, unde artistii vor avea ocazia sa Isi exprime liber vibe-ul artistic iar publicul va avea ocazia sa interctioneze cu cele mai variate forme de arta si cu creatorii ei. Expozitii de pictura, fotografie, sculptura, street art, concerte, DJ, VJ, proiectii de film, publicitate si teatru de strada, jonglerii, concursuri, literatura, hand-made, arta neconventionala sunt doar câteva dintre activitatile la care veti putea asista sau chiar lua parte In fiecare zi din cele doua luni. Pe lânga toate acestea In fiecare saptamâna am pregatit anume pentru voi petreceri si surprize noi, In concordanta cu tema evenimentului de anul acesta “550 de creativitate si vitalitate urbana bucuresteana”.

Va asteptam alaturi de noi pe toti cei care vor sa se exprime liber, artistic, toti iubitorii de arta a sarbatorii creativ, orasul si locuitorii sai.
www.artmusicandfilm.ro

Aldea Andreea PR Manager AMF
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
Szikszai Minola Bussines Development AMF
Salaman Alexandru Presedinte AMF


Uite, mi-am făcut și eu cont aici. Dane, mulțumesc pentru invitație.

Am și eu ceva de zis. Ceva ce nu prea am spus la nimeni pînă acum. Am de zis despre frică. Frica zeilor creștini. Fraților, lui Dumnezeu îi este frică de noi. De noi și de cunoașterea pe care o putem obține. De-aia i-a alungat pe Adam și Eva din rai, pentru că au căutat cunoașterea. Ba mai mult: au căutat-o și au găsit-o.

Oamenii proști și habotnici dau vina pe șarpe pentru că a momit-o pe mironostița de Eva să muște din măr, dar ce vină avea o biată unealtă că curiozitatea unei femei a fost atît de debordantă încît a trecut peste ordinele șefului și a vrut să afle ceva nou?

Ã…ži ca să nu fie de ajuns, Dumnezeul ăsta fricos ne-a inventat un dușman: pe diavol. De ce a făcut asta, vă întrebați? Pentru că are nevoie să se simtă superior. Are nevoie de oameni cărora să le poruncească și care să-l ascunte fără să-l ia în derîndere. Care elev își mai ascultă serios profesorul după ce a trecut demult de nivelu lui?

Pentru că această fantomă omnipotentă și invizibilă știe cum să ne împiedice să aflăm mai multe despre noi înșine: ne folosește propriile frici împotriva noastră. Ne folosește propria teamă, propria suferință pentru a ne promite marea cu sarea... mai ales că oricum nu vom ajunge să ne bucurăm de promisiunile alea. Condiția esențială de a ajunge înapoi în rai este de fi mort, nu-i așa? Sau s-or fi schimbat între timp regulile jocului și n-am aflat eu? Personal prefer să caut cunoașterea și să fiu fericit aici pe Terra (sau oriunde altundeva în Univers) decît să fiu o maimuță atîrnată de unul dintre copacii din Paradis... De aia am preferat să mă redenumesc Ateu aici... cel puțin acum.

Da, fraților, lui Dumnezeu îi este frică. Ã…žtie că oamenii cu cunoaștere sînt pe același nivel cu zeii oricărei lumi și îi tremură gacii pentru că dacă ne punem mintea la lucru îl ștergem din existentă atît de bine încît nimeni nu-și va aminti de el. Fraților, puneți-vă cu burta pe carte, învățați, deschideți-vă mintea la tot ce e nou și bun... că altfel naiba vă ia!!!!

 

 

E vară, e cald. Lumea merge la ştrand să se răcorească, să se bronzeze şi nu numai. E cam greu să te răcoreşti în apa termală din Băile Felix, dar nu e singurul motiv pentru care cineva merge cu prietenii la ştrand. Staţiunea era plină cu maşini înregistrate în diverse colţuri ale ţării, dar şi din Europa, cu oameni cu accente şi limbi diferite. Ne-am învîrtit de două ori prin staţiune pînă am găsit un loc acceptabil pentru a parca maşina şi am avut prilejul să observ o iniţiativă de afacere excelentă: în apropierea ştrandului Apollo (unde doream să mergem) este delimitată o parcare destul de mare, de cîteva zeci de maşini. Se poate intra uşor, direct din drumul ce înconjoară Băile Felix, dar după ce faci cîţiva metri te aşteaptă doi indivizi solizi care solicită o taxă de parcare de 10 lei pe maşină şi pe zi. Era cam 10 dimineaţa, parcarea era aproape plină, iar maşinile intrau în continuare. Am făcut o estimare sumară: în sezon se fac cîteva sute de lei pe zi doar din parcare, pentru că oamenii vin şi pleacă.

Nu ştiu dacă cei doi cereau taxa aia pe cont propriu sau erau puşi de cei de la Apollo, nu purtau nici un însemn sau vreo uniformă, însă nu pot să le spun decît un singur lucru: bravo. Dacă se pot scoate bani din piatră seacă (adică asfaltul încins al parcării – umbra era aproape inexistentă, iar de întreţinerea unei parcări adevărate nici nu se poate pune problema) pe o zi călduroasă, de ce nu ar face-o cineva?

 

Andrei Pleşu vorbeşte despre Capitalismul karaoke. Nu am citit cartea, dar îmi place discursul: scurt, compact şi cu umor.

Cartea a fost scoasă pe la noi la Editura Publică. Mai multe informaţii despre ea aici: http://www.publica.ro/carte.php?carte=3

Azi mai devreme ascultam emisiunea lui Adrian Ardelean de la Europa FM, de la 13:30 („România în direct”), despre alegerile din Republica Moldova. E una dintre temele zilei, e normal să ne preocupe şi ca subiectul să fie abordat şi la radio. Reacţiile au fost diverse, de la aprobarea implicării României pînă la scepticism în privinţa viitorului relaţiei dintre cele două ţări.

Punctul meu de vedere e clar: locuitorii Republicii Moldova sînt la fel de români ca şi noi. Există o hartă trasată artificial acum cîţiva zeci de ani, există interese legate de acel teritoriul şi de oamenii care îl locuiesc, dar, mai devreme sau mai tîrziu, Republica Moldova se va reintegra natural în patria mamă. Pînă acum România s-a implicat moderat şi şovăielnic, mulţumindu-se să acţioneze doar în cazul moldovenilor veniţi în ţară cu ocazia studiilor sau cu slujba. O reacţie mai fermă în direcţia reintegrării Republicii Moldova ar fi de mult ajutor.

Unii pot protesta că asta ar fi o intervenţie din afară în treburile interne ale unui stat suveran, cîţiva au şi făcut-o, dar crearea unor fundaţii pentru studii în Republica Moldova sau a unor facultăţi nu ar fi o astfel de intervenţie. Aaaa... uitasem: românii sînt mult prea ocupaţi cu distrugerea propriilor facultăţi şi a propriului sistem de educaţie pentru a fi interesaţi în a-şi impune limba şi cultura în afara ţării. Limba şi cultura... la cîte englezisme şi la ce limbaj se foloseşte pe reţeaua mondială (prescurtări gen mirk şi yahoo messenger) şi pe la posturile teve mi-e teamă că în cîţiva ani generaţiile mai tinere vor vorbi doar un soi de hibrid romenglez.

Cel puţin în teorie afacerile româneşti pot trece graniţa pentru a le oferi slujbe moldovenilor, dar nu cunosc nici una care să facă asta. Nici măcar vreo afacere ilegală.

Întrebarea mea este una simplă: sînteţi mîndri că sînteţi români? Eu cu siguranţă sînt mîndru, şi nu mi-e greu să spun asta. Sînteţi în stare să vă apăraţi interesele personale? Eu zic că da, dar nu prea. România a ajuns în halul în care este pentru că unii nu au făcut decît să-şi apere interesele personale în timp ce o mare parte dintre români s-au mulţumit să-şi apere interesele personale oriunde altundeva decît în interiorul României. Iar restul... restul s-au mulţumit să fluiere a pagubă şi să îndure orice. Sau aproape orice. În cazul unui război nuclear global sau a unei catastrofe mondiale nu ar mai rămîne în viaţă decît două categorii de fiinţe: gîndacii şi românii care şi-ar lua şubele de la păstrare şi s-ar pregăti pentru o iarnă geroasă ceva mai lungă.

Sînteţi mulţumiţi de ce se întîmplă în ţara asta? Eu cu siguranţă nu-s. Dar rămîn optimist că va fi mai bine. Probabil că mă înşel, dar vă las pe voi să-mi dovediţi asta.

Eu am fost duminica la targul anticarilor in parcul Obor, am cumparat o moneda cu Regele Mihai.

A fost interesant, plin cu oameni si obiecte vechi.

User Rating: / 0
PoorBest  
Știință și tehnologie - Știință, ficțiune, fantastic și benzi desenate: 0 out of 5 based on 0 reviews.