Am încadrat acest articol la Roșia Montană, dar ar trebui să îl încadrez la "Absurdistanul românesc". Motivul este foarte simplu: doar în România se pot întîmpla chestii atît de absurde. Antena 1 a prezentat aici una din manevrele absurde ale guvernului numărul X al lui Boc(ănel). Pe scurt, știrea spune că Roșia Montană Gold Corporation, aka Gabriel Resources, ar putea să primească garanții de stat de aproximativ 1 miliard de euro.

Practic, Gabriel Resources au cheltuit cam toți banii pe care îi aveau la dispoziție, alocați pentru Roșia Montană, pentru a promova proiectul (cu alte cuvinte pentru a manipula opinia publică, știm ce fel de reclame au avut...) sau pentru a desproprietări localnicii și a muta localitățile (cică) din zonă. Acum au rămas fără bani, mai ales după ce au contribuit la greu la campania prezidențială... așa că se așteaptă ca banii investiți în mita electorală (pentru că altfel nu pot să o numesc) să dea roade și să primească garanții de stat și drum liber la proiect în ciuda opoziției întîlnite. Indivizii ăia au impresia că prin mituirea (electorală sau nu) a reprezentanților poporului român (pentru că asta sînt guvernanții, niște reprezentanți) pot să facă ce nu au reușit prin manipularea opiniei publice.

În general opinia publică românească a ultimilor ani a fost foarte inertă, fără prea multe reacții la absurdul politicienilor și la intoxicarea prin mass-media cu diverse gunoaie. Unul din puținele lucruri care au constituit o constantă a fost opoziția față de proiectul de exploatare a aurului la Roșia Montană. Așa cum am spus și într-un alt articol, anul 2010 se prevede a fi unul interesant. Este momentul cel mai potrivit pentru ca opinia publică românească să se trezească și să ia o atitudine fermă împotriva tuturor elementelor care acționează împotriva prezentului și viitorului ei, a bunăstării și a culturii acestui popor... și de ce nu, a integrității lui (morale, intelectuale). Politicienii ce strălucesc prin tupeu și manevre absurde și lacomii exploatatori ai aurului sînt două pericole pe care trebuie să le rezolvăm curînd.

Așa cum ne-am obșnuit în ultimii ani, în ultimele zile ale anului ne pregătim pentru scumpirile din anul care vine. De fiecare dată s-a scumpit ceva începînd din 1 ianuarie, fie că a fost vorba de carburanți (benzină sau motorină), fie că a fost vorba de accize sau diferite taxe. Zvonurile pe care le-am auzit spuneau de o majorare de pînă la 30%...

S-a dat vina pe instabilitatea politică din România, pe instabilitatea leului în funcție de euro și de restul valutelor forte, s-a dat vina pe lipsa de bani a guvernului... s-a dat vina pe o mulțime de lucruri... poate mai puțin pe cauza reală. Am spus-o și într-un alt articol: e ușor să pui taxe peste taxe, se vor găsi proști care să le plătească, dar e mult mai greu de luat decizii constructive pentru scoaterea economiei din impas. În România nu prea există politicieni capabili și dornici de așa ceva. Au furat, au înșelat, s-au luptat pentru ciolan cît au putut... și o vor face în continuare, dacă îi vom lăsa...

Pe de altă parte, accizele se vor mări anul viitor cu aproape 15 procente. Potrivit Codului Fiscal accizele pentru 2010 se calculează la cotația euro ce a fost afișată de Banca Centrală Europeană pe 1 octombrie 2009 (poate vă amintiți de fluctuația euro-ului comparativ cu leul românesc în acea perioada și de concluzia unora care spuneau că era de fapt o manevră pentru a obține accize mai scumpe anul viitor). Accizele s-au calculat calculat la un curs de aproximativ 4,25 lei pentru un euro.

Cel mai mult se vor scumpi țigările pentru că la creșterea euro se adaugă și marirea accizei de la 64 la 74 de euro pentru mia de țigarete. Pretul unui pachet de țigări va ajunge 10 lei în conditiile în care acciza va crește cu 1,5 lei, pînă la 6,29 lei.

Tot de la 1 ianuarie vor crește prețurile la electricitate și la carburanții auto, ceea ce va atrage după sine alte creșteri in cascada. Acciza la benzina fără plumb va crește anul viitor cu 16 euro pe tonă pînă la 452 euro/tonă, iar acciza la motorină va crește din 2010 de la 336 la 347 euro/tonă, respectiv de la 283,920 la 293,215 euro/1.000 litri. Acciza la electricitatea utilizată în scop comercial va crește cu 19%, de la 0,42 euro/MWh la 0,50 euro/MWh, iar pentru electricitatea folosită în scop necomercial acciza va crește de la 0,84 euro/MWh la 1 euro/MWh.

Exista și vești bune: accizele la toate sortimentele de cafea se vor reduce cu cel puțin 50%. Mai mult, conform Directivei Comisiei Europene, produsele de lux (adică confecțiile din blanuri naturale, parfumurile, iahturile, bijuteriile de aur sau de platina) vor fi scutite de accize. Cel mai mult va scădea prețul armelor (altele decît cele de uz militar) pentru care acciza este acum de 100%.

Se estimează că prețul pîinii va crește cu 5%, iar dacă materia primă va ajunge la 700 de lei/tonă, majorarea va fi de 10% și că valoarea leului va scădea în comparație cu euro. Consider inutil să caut toate estimările scumpirilor, vom trăi și vom vedea cît de mult se va scumpi traiul în România. Viitorul NU sună prea bine, dar rămîne de noi să îl facem să cînte o simfonie minunată.

Dacă situația nu ar fi tragică, guvernul lui Boc(ănel) ar fi de-a dreptul hilar. Începînd de ieri comisiile au început să discute despre bugetul pe anul ăsta și au descoperit o formulă pe care o repetă la nesfirșit... a devenit un adevărat laitmotiv: "nu mai sînt bani!!!". Nu este ceva nou, doar este criză economică. Oamenii nu au bani, firmele nu au bani, guvernele nu au bani (sau cel puțin asta este versiunea oficială). E clar, nu? Ziua de azi mi-a adus aminte de o glumă de criză în care erau un optimist și un pesimist își petreceau timpul împreună și se plîngeau de criză. "Vaaaiii!!! O sa ajungem să cerșim cu toții!!!" se plîngea optimistul. "De la cine?" a jubilat pesimistul.

Marea problema a guvernului român nu este doar lipsa de bani. Adică nu suferă doar de asta, pentru că banii vin și trec... Acum este penurie de ei, dar, în cele din urmă sînt doar o unealtă. Ã…ži o problema acută pentru mulți în momentul de față. Guvernul român mai suferă de două probleme, de data aceasta cronice: prostie și nesimțire. Da, mulți dintre politicieni au adus tupeul și nesimțirea la nivel de artă și le aruncă în oricine este dispus să îi ia în seamă. Suferința prostiei este univeral românească: noi sîntem proști că ne-am ales niște guvernanți (adică niște administratori cu decizie politică) proști și incapabili și sîntem și mai proști pentru că îi lăsăm să se lăfăie pe pozițiile respective după ce ne-au dovedit de foarte multe ori de ce sînt în stare. În schimb ei se bucură de această suferință fără să-i doară prea tare. Dacă prostia ar durea mulți ar rătăci pe străzi urlînd în chinuri, cu guvernanții români în frunte.

Revenind la treburi mai curente, adică la discuțiile și comentariile despre nou buget, un subiect la ordinea zilei este taxarea fast-food-ului (nu-mi place englezismul ăsta, dar încă nu i-am găsit o traducere în română care să mă satisfacă) și a sucurilor carbogazoase (gen Pepsi, Coca-Cola și așa mai departe). E doar o mică parte a scumpurilor și taxelor nou introduse... face parte din "strategia" guvernanților de a face rost de bani. Întotdeauna se vor găsi proști care să-și plătească taxele și impozitele pentru că așa e bine și că așa au fost învățați. Prin taxe și impozite noi îi plătim pe reprezentanții noștri să ne ofere servicii (de preferabil de calitate) precum învățămînt, servicii medicale, drumuri, apărare (armată, poliție) și așa mai departe. Învățămîntul și medicina suferă la greu de cîțiva ani încoace, armata și poliția la fel.  O mare parte a drumurilor sînt pline de gropi, acolo unde există. Cu alte cuvinte, serviciile pe care ni le oferă statul român sînt de proastă calitate, dar ni se cer tot mai mulți bani pentru ele. Merită ei așa ceva? Nu cred... nu după cîte minciuni și promisiune neîndeplinite s-au spus în ultimii ani.

Pe de altă parte, pensiile nu vor fi indexate în funcție de inflație, dar s-a mărit punctul de pensie cu vreo 100 de lei. Se spune că nu sînt bani pentru așa ceva (da, laitmotivul ultimelor zile), și cu toate aceste s-a mărit. Pe hîrtie totul arată acceptabil... dar realitatea bate filmul, nu? Se pare că această practică absurdă devine un obicei: acum un an și un pic a fost emisă o lege arhicunoscută și foarte discutată, cea prin care se măreau salariile profesorilor cu 50%... nu a fost implementată pînă acum... și nici nu se mai dorește așa ceva. Practic s-a făcut o lege doar pe hîrtie, nu o respectă nimeni.

Anul 2010 a început deja într-o conjuctură dificilă pentru România, atît economică cît și politică. Pot spune fără să greșesc deloc că va fi un an interesant (și fac referire la un blestem chinezesc care spune "fie să trăiești vremuri interesante"). Se prefigurează că acest guvern Emil Boc nu va rezista prea mult, doar cîteva luni. Pot pune pariu pe orice vreți că nu va rezista pînă anul viitor. Nu mă îndoiesc că Traian Băsescu va dori să-și pună proprii oameni pe toate posturile cheie, acaparînd puterea politică... fie prin alegeri parlamentare, fie prin coruperea celorlalte partide politice. Acest an este perioada perfectă pentru ca opinia publică românească să se trezească "din somnul cel de moarte" și să le dea peste bot nesimțiților din lumea politică.

Vă nemulțumește situația curentă? Vreți să protestați în ce o privește? Cel mai ușor protest pe care îl puteți face este să NU plătiți nici o taxă și nici un impozit. În fond, e vorba de banii voștri cu care plătiți o organizație (statul român) să vă ofere niște servicii. Doriți să plătiți servicii de proastă calitate? Dacă ar fi vorba de o firmă oarecare i-ați fi trimis demult la origini... (adică în aia a măsii). De ce ar fi diferit statul? Doar pentru că trăim în Absurdistanul românesc? \"\"\"\"\"\"\"\"

Această notă este un răspuns la provocarea pe care a lansat-o Ella de Oradea (îi spun așa pentru că mai cunosc o Ella de Buhuși) în jurnalul ei: a scris o notă despre Leapșă, dacă eram... și a lansat-o mai departe. Adică Leapșa.

 

Mi s-a spus că trebuie să dau mai departe... Ei bine, îi pasez leapșa lui Horea, Paulei și Oanei.

 

Dacă eram o lună a anului aș fi fost oricare lună pentru că fiecare lună a anului are farmecul ei, îmi este greu să am preferințe

Dacă eram o zi a saptamînii aș fi fost Luni fiindcă nici iarba nu crește luni dimineața (sau cel puțin așa se spune)

Dacă eram o parte a zilei aș fi fost mijlocul zilei (al unei zile senine, pline de soare, de vară) pentru că sînt un optimist irecuperabil și de nevindecat

Dacă eram un animal marin as fi fost un rechin pentru că mă adaptez destul de ușor unei situații noi, iar animale mai adaptate decît rechinii întîlnești cam greu (poate doar crocodilii)

Dacă eram o direcție aș fi fost înainte, sens unic (semnul rotund, șoferii știu de ce) pentru că viața merge înainte

Dacă eram o virtute aș fi fost respectul pentru că fără respect lumea se cam duce de rîpă (și vedem peste tot în jurul nostru asta)

Dacă eram o personalitate istorică aș fi fost Dan-Marius Sabău (adică eu însămi) pentru că fiecare dintre noi aducem o influență istoriei, oricît de mică și insignifiantă pare pe moment

Dacă eram o planetă aș fi fost Terra pentru că este singura planetă pe care o cunoaștem care are viață și este prea minunată pentru a fi descrisă în doar cîteva cuvinte

Dacă eram un lichid aș fi fost cafea fierbinte pentru că uneori am cam puțin sînge-n cofeină și pentru că îi țin pe unii treji pînă dimineața. Prietenii știu de ce.

Dacă eram o piatră as fi fost o piatră de moară adică util

Dacă eram o pasăre aș fi fost corbul/cioara niște păsări inteligente și gălăgioase.

Dacă eram o plantă aș fi fost o buruiană Oricare buruiană.

Dacă eram un tip de vreme aș fi fost taifun... tocmai de aia.

Dacă eram o emoție aș fi fost calmul. Sînt mult prea calm pentru gustul meu.

Dacă eram un sunet aș fi fost o cascadă.

Dacă eram un element aș fi fost apa

Dacă eram un film aș fi ales Terminator pentru că este una dintre seriile mele preferate (nu vreau să scriu acum despre mulțimea de motive de ce)

Dacă eram o carte aș fi fost orice carte bună.

Dacă eram un personaj de ficțiune aș fi fost tot eu însumi, în poveștile altora.

Dacă eram un fel de mîncare aș fi fost cartofi pai cu grătar și mujdei cît încape.

Dacă eram un oras aș fi fost Kogaion.

Dacă eram un gust eram dulce-picant.

Dacă eram o aromă aș fi fost conifere.

Dacă eram o culoare aș fi fost negru fosforescent.

Dacă eram un material as fi fost dantela neagra.

Dacă eram un cuvînt aș fi fost sigur.

Dacă eram un personaj de desene animate aș fi fost Dexter. Să-mi spuneți voi de ce.

Dacă eram o forma geometrica aș fi fost o sferă. Da, mă dau rotund și-mi place.

Dacă eram un număr aș fi fost 0123456789. De ce nu? E un număr care conține toate cifrele de care avem nevoie

Dacă eram o mașină aș fi fost una de teren, indiferent de marcă.

Dacă eram o haină eram un keikogi. De ce nu?

 

 

Urmează transcrierea emisiunii "Radiojurnalul de seară" de la RADIO ROMÂNIA ACTUALITÄ‚Ã…¢I (23 decembrie, ora 18:20) - Realizator: Cristina Grecu: Unul din proiectele care ar putea lua naștere sub conducerea noului guvern este exploatarea zăcămintelor de aur și argint de la Roșia Montană. În timp ce ministrul economiei, Adriean Videanu, subliniază avantajele economice ale exploatării miniere, contestatarii proiectului atrag atenția asupra efectelor acestuia asupra mediului. A constatat Sergiu Ã…žteț:
- Ã…žtiați că Uniunea Europeană permite extragerea aurului, folosind cianura, cu condiția ca nivelul acesteia la sfârșitul procesului tehnologic.... 
Reporter: - Argumentul invocat de adepții exploatării de la Roșia Montană este suma de 4 miliarde de dolari pe care statul ar urma să o încaseze.  "Proiectul Roșia Montană aduce României 4 miliarde de dolari, respectând standardele europene de mediu". 
Proiectul este o asociere a unei regii autonome a statului cu compania canadiană Gabriel Resources. Partea canadiană deține 80% din proiect, 19,31% revine statului român, iar restul unor acționari minoritari români. Proiectul ar urma să ocupe peste 1000 de hectare și necesită strămutarea a aproape 2000 de persoane. În zona viitoarei mine sint opt biserici și nouă cimitire. Exploatarea Roșia Montană este contestată de mai multe organizații civice care acuză impactul negativ pe care l-ar putea avea asupra mediului.
Una dintre aceste organizații este Asociația de Protecție a Mediului Valea Soarelui. Președintele asociației, Dan Călin Tocaciu:
- În primul rând, nu este o mină, ci este o exploatație de suprafață, care va face o gaură mare, mare, mare în munții noștri.
Reporter:
- Cam cît de mare?
Dan Călin Tocaciu:
- Mai mare decât Bucureștiul. Distruge cinci vîrfuri de munți, cinci munți plus cea mai mare istorie, cea mai veche istorie a României, a noastră, a dacilor: minele romane. Banii aceștia nu vin într-un an de zile, sau într-o săptămînă, sau într-o lună, ci vor veni, undeva, pe o perioadă de 20 de ani, ori dacă împarți 4 miliarde la 20 de ani înseamnă 200 de milioane pe an, ceea ce este un mizilic.
Reporter:
- La audierile din comisiile parlamentare de specialitate, ministrul propus al economiei, Adriean Videanu, a declarat că România ar trebui să profite de cele 18 câmpuri aurifere pe care le deține.  Adriean Videanu:
 - Este un potențial al resurselor minerale pe care România nu-l valorifică.
Reporter:
- Conform inițiatorilor proiectului Roșia Montană, exploatarea minieră ar urma să creeze 800 de locuri de muncă. După închiderea Regiei Autonome a Cuprului, Minvest Deva, șomajul în zonă a depășit 50%. La nivel național, rata șomajului era, la sfîrșitul lunii noiembrie de 7,5%.

 

După cum probabil știți deja de vreo două luni, bugetarii sînt obligați să intre în concediu fără plată pentru a reduce din cheltuielile (pierderile) statului și a eficientiza aspectele economice. Pe lîngă aberația de a transfera probleme statului pe spinarea unei părți destul de importante a populației (direct sau indirect) de la care vin taxele și impozitele, operațiunea asta a provocat și continuă să provoace o mulțime de probleme oamenilor.

Manevra de acum nu este singura decizie absurdă a guvernelor din ultimii ani: politicienii au mai scos idei precum impozitul forfetar (ceea ce a dus la falimentul și dizolvarea a mii de firme în toată țara, active sau nu, și la trecerea în șomaj a mii de oameni) și taxa de primă înmatriculare (pe care au tot schimbat-o după aia). Toate au dus la scandaluri și la probleme pentru oameni, într-o formă sau alta. E ușor să pui taxe peste taxe, cu siguranță se vor găsi proști care să le plătească. Este mult mai greu să iei măsuri concrete pentru ieșirea din criză prin dezvoltarea reală a economiei, dar nu are cine să le ia... cel puțin pe plaiurile mioritice.

Motivul acestor decizii este unul singur: foamea nesățioasă de bani a guvernului. După două decenii de furt, vînzări pe bani mărunți a resurselor naționale și decizii greșite sau păguboase, datoriile României sînt imense, iar politicienii de acum sînt disperați. Suficient de disperați pentru a face un armistițiu și de a aproba un nou guvern Boc special pentru a primi următoarea tranșă a împrumutului de la FMI.

Una dintre condițiile împrumutului a fost reducerea cheltuielilor, iar politicienii s-au „gîndit” mult și intens și au luat decizia de a-i împovăra tot pe oameni. Adică pe bugetari, în cazul de față. Medicii și profesorii nu sînt singurele categorii afectare, dar sînt două dintre categoriile care ies în evidență cel mai mult. Sănătatea și învățămîntul sînt într-o tranziție continuă în ultimele decenii ajungînd în pragul colapsului: numărul de medici a scăzut drastic, multe spitale avînd probleme cu lipsa de personal, iar mulți dintre profesori sînt slab pregătiți, nu pot sau nu știu să se impună în fața elevilor. Despre abuzuri și mita din sistem nu mai pomenesc, dar mă gîndesc că multe asmenea probleme pot fi evitate dacă oamenii ar fi remunerați mai bine. Interesant este că dotările spitalelor și școlilor sînt net superioare comparativ celor de acum 20 de ani, de exemplu, dar calitatea serviciilor nu este cu mult mai bună decît atunci: nu există bani pentru „consumabile” (aparatura trebuie întreținută, analizele medicale au nevoie de substanțe, spitalele au nevoie de medicamente iar școlile de aparatură, toate au nevoie de reparații, nu?) și pentru salarii decente.

Trimiterea profesorilor și medicilor în concediu fără plată și diminuarea veniturilor acestora în lunile noiembrie și decembrie prefigurează primele efecte concrete. Cert este că diminuarea cheltuielilor trebuie să atingă cîte 15,5% pentru fiecare dintre cele două luni. Profesorii și-au luat concediu fără plată pe 30 noiembrie și în intervalul 21 – 31 decembrie (adică 8 zile lucrătoare, dacă se scade perioadă de pauză de Crăciun). Elevii au avut mai multe zile libere, iar vacanța de iarnă a început mai devreme. Concediul forțat al profesorilor va duce la întîrzieri în programa predată elevilor, deși se presupune că zilele pierdute vor fi recuperate. Sindicatele din învățămînt au susținut că propunerea Guvernului de intrare în concediu fără plată este ilegală, iar membrii Federației Spiru Haret au depus la sediul Ministerului Educației mai multe scrisori de nemulțumire față de hotărîrea Executivului.

O parte a medicilor s-au prezentat la muncă, deși erau în concediu fără plată și nu au fost plătiți pentru zilele lucrate. Practic, a fost muncă voluntară. Motivul acestei decizii din partea cadrelor medicale este simplu: criza de personal și numărul mare de bolnavi internați. Medicii specialiști sunt foarte puțini, iar unii se află deja în concediu, așa că secțiile unora dintre spitale au devenit neîncăpătoare pentru bolnavi. Medicii au atras atenția „autorităților” că în sistemul medical concediul fără plată nu poate fi o soluție pentru că viața bolnavilor este mai importantă.

„Consider concediul fără plată o măsură criminală în condițiile în care în România există un deficit de aproximativ 300.000 de medici. Concediul fără plată al cadrelor medicale pune România într-o situație dificilă, mai ales că ne confruntăm cu o gripă pandemică”, a declarat Marius Petcu, președintele Federației Sanitas, pentru ziarul Gîndul. Un efect arhicunoscut al lipsei de personal este cel al bebelușului ars în incubator: asistenta care l-a uitat acolo era singură, colega ei fiind în concediu forțat, iar ea a fost prinsă cu treabă în altă parte.

Medicii și profesorii au reprezentat două dintre categoriile sociale cele mai respectate de-a lungul istoriei, și pe bună dreptate, dar în această perioadă suferă indirect de pe urma propriilor deficiențe din sistem. Practic, starea de acum a României poate fi pusă parțial și pe seama medicilor și profesorilor ca și consecință a acțiunilor lor din ultimele decenii. Acțiunile absurde, discoerente și aberante ale politicienilor în încercarea de a scoate țara din criză dovedesc prostie (care se traduce atît prin lipsă de materie cenușie, cît și prin lipsă de cunoștințe) și probleme psihice (sau chiar boli psihice) din partea lor. Faptul că aceștia compensează prin tupeu (l-au adus chiar la nivel de artă) lipsurile nu face decît să-mi întărească afirmația. Cu alte cuvinte, dacă profesorii nu s-ar fi grăbit să-i promoveze (adică să îi treacă în clasele de nivel superior) pe incompetenți, iar medicii s-ar fi asigurat că elementele periculoase pentru societate sînt bine izolate în încăperi capitonate, cu cămășile de forță bine puse, problemele lor ar fi mult mai mici.

 

 

Am primit următorul comunicat de presă pe un grup de discuții unde sînt abonat și îl preiau aici pentru să sînt de acord cu el. Nu-mi plac deloc manevrele pe care politicienii români ai momentului le fac în ce privește Roșia Montană... aparent deschid drumul exploatării aurului de acolo și NU sînt de acord cu așa ceva... nici nu voi fi vreodată de acord, mai ales cînd avem alte alternative viabile. Turismul este o asemenea alternativă.

 

  Comunicat de presa

 CSAT se substituie institutiilor statului

5 ianuarie 2010

 
Organizatiile semnatare solicita Presedintelui Romaniei precum si ministrului Economiei, d-lui Adrian Videanu, sa isi retraga afirmatiile referitoare la promovarea proiectului minier Rosia Montana. Afirmatiile facute in presa conform carora decizia privind acest proiect va fi luata de catre Consiliul Superior de Aparare a Tarii (CSAT) incalca nu numai normele interne ci si dreptul comunitar.

  Conform Directivei UE nr.85/337/CEE cu modificarile ulterioare privind evaluarea impactului asupra mediului, exista o procedura stricta de emitere a acordului de mediu pentru asemenea proiecte, in care nici ministrul economiei, nici presedintele statului si nici CSAT nu au vreo competenta.

In ceea ce priveste dreptul intern, aceasta procedura este transpusa prin OUG 195/2005, HG. 445/2009 si Ordinul de Ministru 860/2002.

  Solicitam celor doi oficiali sa inceteze orice amestec in desfasurarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului, procedura in care sunt competente a se pronunta numai Ministerul Mediului si instantele de judecata.

  In cazul in care acest lucru nu se va intampla, ne vom adresa Comisiei Europene cu o plangere, in baza Tratatului CE.

  Centrul de Resurse Juridice

Av. Catalina Radulescu, tel. 0745138165, 0723296366

  Societate Carpatatina Ardeleana Satu Mare

Janos Mark Nagy, 0721514137

  Fundatia Soros

Andreea Chifan, manager de programe, 0730.50.59.69

  GREENPEACE

Crisanta Lungu, PhD Team Leader & Climate

Campaigner, 0720544000

  Clubul ecologic UNESCO Pro Natura

Emilian Burdusel Director executiv

  Asociatia Sighisoara Durabila

Hans Hedrich, Vicepresedinte

  Asociatia Pro Democratia

Cristian Parvulescu, Presedinte

  Asociatia Civitas Nostra

Varga Istvan, Presedinte

  Fundatia Culturala Rosia Montana

Prof. Dr. Ioan Piso, Presedinte

  Fundatia TERRA Mileniul III

Ioana Ciuta, Director executiv

  Agent Green

Gabriel Paun, Presedinte

gabriel.paun@ agentgreen. ro

  Asociatia pentru Protectia Mediului si
a Naturii Rhododendron

Szakacs Laszlo, Presedinte

 Asociatia EcoLogic

Edit Pop

  Transparency International

Victor Alistar, Director executiv

 

Cei care mă cunosc cît de cît știu că am obiceiul să plătesc ocazional taxa prostului. Adică, cu alte cuvinte, să iau bilete la loto, tragerea 6 din 49. Nu o fac decît ocazional, de obicei cînd sînt premii mai mari (de ordinul milioanelor de euro) și nu pun decît o singură variantă (sau, eventual, două, cînd mă mai roagă vreunul să pun o variantă pentru el/ea). Nu am sperat niciodată că aș putea cîștiga premiul ce mare, dar știu cu siguranță că dacă nu pun nici o variantă atunci cu siguranță va cîștiga altcineva în locul meu. Dar, dacă pun măcar o variantă atunci am o șansă infimă să cîștig. Așa spune statistica matematică... Partea proastă este că pînă și aplicarea statisticii matematice se face cam greu prin România noastră cea dragă și mult iubită.

Motivul care m-a făcut să scriu acest articol este cîștigul din această seară. Un vîlcean a cîștigat 40.176.609,00 lei, adică vreo 9 milioane de euro (din care, evident, se scad tot felul de taxe, începînd cu taxa de 20% ce se aplică pe jocurile de noroc).

Da, această seara s-a cîștigat... a fost un cîștig asteptat de toți cei care consideră că loteria română a început să sfideze probabilitatea matematică cu o precizie... matemarică. O observație empirică a extragerilor din ultimii ani ne spune că cele mai mari cîștiguri vin fie de sărbători, fie la alegeri. Ultimul cîștig mare (înainte de cel de azi) s-a luat cu ocazia alegerilor europarlamentare (care a coincis și cu o sărbătoare religioasă creștină: Rusaliile). În ultimele săptămîni mă așteptam ca premiul cel mare să se cîștige cu ocazia celor două tururi de scrutin ale alegerilor prezidențiale, dar nu s-a întîmplat. Între Crăciun și anul nou nu există nici o extragere (cea de duminică s-a anulat), așa că, statistic, existau 50%-50% să iasă una din cele două variante (dacă se ia în considerare observația aia empirică). Ei bine, observația s-a dovedit valabilă încă o dată.

Ca și comparație cu o perioadă mai îndepărtată, în 1998 premiul cel mare se dădea aproape săptămînal (s-a cîștigat de 40 de ori din 51 de extrageri). Valorile cîștigate au fost relativ mici (comparativ cu cele de acum), dar erau utile pentru cei care le-au primit. Practic, în 1998 nu a existat lună fără cîștigător (iar în lunile iulie, august și noiembrie s-a cîștigat săptămînal). În 1999, din cele 52 de extrageri, premiul cel mare a fost cîștigat de 35 de ori. Începînd cu anul 2000 norocul jucatorilor la 6/49 a inceput sa scadă brusc: au avut loc 52 de extrageri, premiul ce mare a fost cîștigat doar de 14 ori. În 2001 s-a cîștigat doar de cinci ori, în 2002 de șapte ori, în 2003 de șase ori, în 2004 de șapte ori, iar în 2005 doar de șase ori. Puteți găsi mai multe informații despre extragerile din ultimii ani aici (nu vreau să le reiau).

Acum numărul de extrageri s-au dublat (de curînd s-a introdus în program extragerea de joi în plus față de cea de duminică), iar reportul a mai scăzut decît înainte de modificare, dar s-a păstrat la valori mari. Potrivit regulamentului privind organizarea și administrarea jocurilor loto, la capitolul V, art. 23 se precizează că minimum 40% din banii încasați intră în conturile Loteriei, minimum 40% intră în fondul de cîștiguri, iar 2% merg către un fond special al Loteriei. Faptul că din 52 de extrageri pe an (sau 104 mai recent) jucătorii cîștigă premiul cel mare doar de 5-6 ori, restul cîștigului fiind reportat, nu poate decît să-i bucure pe cei din conducerea Loteriei Române: conturile loteriei se umflă din ce în ce mai mult, atît din banii celor care joacă cît și din dobînda care se strînge din urma depozitelor bancare. Doar nu credeți că cei de la Loterie țin banii în vreun seif personal, nu? Îi țin la bancă, la Raiffeisen. Cu cît este mai lungă perioada depozitului și cu cît este mai mare valoare depozitată, cu atît crește și dobînda. Iar dobînda nu se regăsește nicăieri în suma de bani pe care o primește cîștigătorilor, le rămîne tot celor de la Loterie.

Numărul maxim de variante ce pot fi jucate la 6/49 este de 13.984.000, dar reprezentanții Loteriei Române pot afla din timp variantele pe care nu le-a jucat nimeni. Toate datele primite de la casele de joc sînt transmise electronic către sediul central și se prelucrează de către un calculator. Diferența dintre transmisia datelor și extragere este de cîteva ore (casele de joc se închid la ora 14 iar extragerea se face seara, în jurul orei 19), așa că se pot face orice manevre se doresc cu informațiile primite. Au existat cîteva scandaluri și acuzații de fraudare a rezultatelor, bazate pe dimensiunea și traiectoria bilelor extrase, dar pînă la urmă nu s-a luat nici o decizie de eliminare a posibilității de fraudare.

Aici intră în discuție teoria haosului, de care am pomenit și în titlu. Aceasta, denumită și teoria sistemelor complexe, este o ramură a matematicii și fizicii moderne care descrie comportamentul anumitor sisteme dinamice neliniare, acelor sisteme care prezintă fenomenul de instabilitate numit sensibilitate față de condițiile inițiale, motiv pentru care comportamentul lor pe termen relativ lung (deși se conformează legilor deterministe) este imprevizibil, adică aparent haotic (de unde și denumirea teoriei).

Cazul loteriei române este unul clasic în care se poate vedea cu ușurință că teoria haosului și probabilitatea matematică nu se pot pune în aplicare atunci cînd este în joc un cîștig constant de milioare de euro: oricît de haotică este mișcarea bilelor în urma loteriei, ele servesc anumitor interese (mai mult sau mai puțin obscure). Sînt curios să aflu cînd se vor dezvălui aceste interese și cîte capete vor cădea în acel moment.

 

Asociatia BATE SAUA SA PRICEAPA IAPA a infiintat un fel de centru de informare cu privire la oportunitatile de cicloturism si turism ecvestru. In planul lor Tara Motilor are prioritate, asa ca tot ce tine de revitalizarea acestei zone va fi promovat de catre ei prin orice mijloc..

Cei interesati pot citi aici detalii: http://www.batesaua.ro/misiunea-noastra/.

Ieri a fost semnat contractul pentru inchirierea unui nou sediu pe Soseaua Iancului 100. Acolo va fi si Centrul de Informare BateSaua. Daca aveti pliante, brosuri, cataloage si harti, informative, militante sau relevante programelor de sustinere a Rosiei Montane le puteti trimite pe adresa asociatiei din Str. Sperantei 5, 1pt. 11, sector 2, Bucuresti. Va rog sa sunati in prealabil la numarul 0722 736694.

In intilnirile pe care le-au avut membrii asociatiei cu reprezentantii Rosiei Montane acestia le-au promis ca vor promova orice forma de turism ecologic, durabil si de aventura in acea zona, pentru a atrage cit mai multi oameni care sa aprecieze natura si omul, nu aurul si banul.

Anul acesta ei vor bate saua ceva mai tare pe aceasta tema.

Astăzi, cu ocazia ajunului Crăciunului, am fost cu niște prieteni la împărțit de cadouri pentru copiii pe care familiile lor i-au părăsit sau i-au dat spre îngrijire pentru că ei nu o puteau face. E prima oară cînd am făcut așa ceva și pot spune că a fost o experiență cu adevărat interesantă și că am de gînd să o repet și în viitor. Nu este vorba doar de a-i ajuta pe cei care au nevoie de ajutor, ci și pe cei care nu se pot ajuta singuri. Majoritatea acestor copii de la casele de plasament de tip familal au nevoi speciale, sînt copii cu dizabilități. Mi-a fost greu să-mi dau sema ce probleme aveau, probabil că nu era doar una singură, dar pot spune cu siguranță că au nevoie de mult mai multă atenție decît copiii considerați normali. O casă familială de tipul celor vizitate are cel mult 12 copii în custodie, personal calificat care stă tot timpul cu ei și elemente de protecție atît pentru copii, cît și pentru lucrurile pe care ei le folosesc.

Am fost un grup de 6 persoane, deși erau așteptați mai mulți, unul dintre noi fiind îmbrăcat în costum de Moș Crăciun. Avea și constituția potrivită, mai potrivită ca a mea, așa că data aceasta am scăpat de orice sugestii de a îmbrăca eu costumul. Am avut la dispoziție trei mașini și 48 de pachete cu jucării și pufuleți, cîteva jucării mai mari și niște dulciuri. Jucăriile au fost strînse în urma îndemnului lui Horea Vușcan prin intermediul paginii și jurnalului lui. Au fost suficiente jucării, adică un început bun în urma căruia 48 de copii s-au bucurat de aceste sărbători.

Primele două case de plasament vizitate se află pe strada Ã…žanțului, la aceeași adresă (Casa de tip familial Licuricii și Miracolelor), pe drumul spre Hanul Pescarilor și lacul de la Săldăbagiu. Am fost prin zonă de cîteva ori azi vară... nici n-aș fi crezut că acolo există vreo casă pentru îngrijirea copiilor... nici una nu iese nici un fel în evidență. De pe drum nu par decît două căsuțe oarecare, care nu atrag prin nici un fel atenția celor din afară, dar care adăpostesc 24 de copii cu dizabilități. Au fost construite după același plan arhitectural, nu sînt greu de recunoscut, dar trebuie să fii oarecum familiarizat cu asta.

A treia casă de plasament a fost Casa Inimioarelor, în cartierul Oncea, aproape de ieșirea spre Paleu. Din nou, cineva ar fi putut trece nepăsător pe lîngă ea (mulți o și fac, zilnic), fără să știe de locatarii ei. Nici nu atrage prea tare interesul pentru că drumul de pămînt care o leagă de drumul spre Paleu poate fi considerat cu ușurință un drum de țară, plin de gropi și de noroi atunci cînd plouă. Nici grămada de fiare vechi din apropiere nu ajută prea mult creării unei impresii corecte asupra utilității clădirii.

A patra a fost Casa Mugurași, în apropierea celei de-a treia, pe o stradă alăturată. Drumul spre ea este betonat în parte, dar plin de gropi. Spre deosebire de restul caselor vizitate, copiii dormeau. Programul strict de somn era în derulare. Doar două fete, surori, dintre care una nu vorbea, au fost prezente să își ia cadourile și să colinde Moșului. O a treia fată, probabil atrasă de zgomot, ne urmărea de după un colț, dar nu a dorit să se apropie.

Reacțiile au fost comune tuturor copiilor: s-au bucurat, acea bucurie manifestată foarte evident a unui copil cu probleme. Nu știu cît de des primesc cadouri, probabil foarte rar, dar cu siguranță își manifestă bucuria de fiecare dată. Cu siguranță ziua de azi a fost una inedită pentru ei: și-au spus poeziile, au cîntat colindele și au mulțumit Moșului pentru cadouri. Traiul lor este departe de a fi îndestulat, dar este cel puțin decent, și asta este o îmbunătățire remarcabilă comparativ cu anii anteriori. Nici unul dintre copiii pe care i-am văzut nu se apropie de adolescență, nu am idee ce se va întîmpla cînd vor ajunge la maturitate fizică (nu-mi pun problema unei maturități mentale pentru că e clar că nu se va întîmpla așa ceva), sau dacă ajung să trăiască pînă atunci, dar este un subiect care se merită cercetat. Ã…žansele lor de integrare în societate sînt mici, dar există. Dar pentru asta trebuie ajutați incomparabil mai mult decît un om normal.

Mă gîndesc că mulți dintre cei care citiți acest articol sînteți credincioși și credeți în ceva anume. După experiența de azi eu zic că ar trebui să le mulțumiți zeilor voștri că aveți două mîini, două picioare și un cap pe umeri pe care îl puteți folosi cum trebuie ca să faceți o viață mai bună pentru voi și cei dragi vouă. Unii nu le au nici pe astea și nu au cum să-și găsească locul în societate fără ajutorul vostru. E alegerea voastră să îi ajutați sau nu, dar dacă nu ne ajutăm între noi ca să creăm o societate mai bune cine credeți că o va face în locul nostru?

 

 

Aparent, anul două mii zece începe cu zăpadă și nepotisme. Zăpada e proaspătă, a început să cadă ieri după ce am petrecut un revelion cam ploios (cel puțin prin partea asta a țării). E plăcut, măcar așa se simte că e iarnă cu adevărat, dar, ca de obicei, omătul provoacă destule probleme traficului din țară. Ca în fiecare iarnă, de altfel.

Dar probleme cu neaua nu sînt singurele lucruri moștenite în noul an: de cîteva zile încoace unul din subiectele mass-mediei ale legătură cu candidatura lui Honorius Prigoană pentru postul de deputat la colegiul 1 București din partea PD-L. Dacă va fi ales pe 18 ianuarie el va deveni cel mai tînăr deputat. Puștiul (nu-i pot spune altfel unui candidat politic de 23 de ani) spune ca are o mulțime de idei bune și că vrea să facă lucruri constructive, dar toți avem idei bune și vrem să facem lucruri constructive. Nu e deloc neobișnuit. Problema este că nu toți avem avantajului unui tătic bogat și cu relații care să ne ajute în cariera politică (pentru cei interesați)... Poate că puștiul Prigoană se va dovedi capabil, dar pe mine nu mă prea încîntă prea tare intrării sale în lumea politică. Mi se pare prea necopt pentru așa ceva... nu că alții ar fi ma buni sau mai potriviți pentru asta, în ciuda longevității lor.

Un lucru e clar: atîta vreme cît le vom permite politicienilor să facă ce vor fără să fie taxați pentru prostie, furt și incompetență n-ar trebui să ne mirăm de rezultate.

În cursul zilei de azi propunerile pentru cabinetul Emil Boc (parcă generația a patra, după cum se vehiculează prin mass-media) au fost aprobate în parlament. Au trecut fără probleme, așa cum era de așteptat. Viitorii miniștri vor depune în curînd jurămintele, iar mai tîrziu va avea loc prima ședință a noului guvern. Cîte zile, săptămîni sau luni va rezista acest guvern este o altă poveste... n-am să scriu despre asta acum.

Ceea ce vreau să menționez este că unii dintre viitorii miniștri au fost întrebați despre părerea lor, punctul lor de vedere asupra exploatării de aur de la Roșia Montană. Viitorul posibil ministru al Mediului și Pădurilor, Laszlo Borbely, a afirmat că: “Eu am o pozitie foarte clară, pînă cînd nu am o asigurare de 101 la sută că nu va polua și știm că am avut precendente în România cu poluarea din Maramureș; deci, pînă cînd nu avem garanții de 101 la sută, pînă atunci poziția mea e fermă: aceasta investiție nu trebuie pornită. În momentul de față sînt discuții; există și o comisie mixtă româno-maghiară. Sîntem în faza în care adunăm date ca să vedem ce facem".

În cadrul audierilor în comisiile de specialitate ale parlamentului el a oferit si o informatie noua: Gabriel Resources, acționarul majoritar al Roșia Montană Gold Corporation, a facut demersuri pentru obținerea unui nou plan urbanistic zonal, fostul PUZ fiind anulat în instanță, fapt ce a dus în 2007 la stoparea procedurii de evaluare a proiectului de către guverul român.

Kelemen Hunor a fost întrebat și el despre proiectul minier la audierile din comisile parlamentare ca ministru propus pentru Cultură. El a declarat că în calitate de ministru nu se va grăbi cu avizele pentru Roșia Montană: "Sînt convins că, fără o cercetare prealabilă, fără o cercetare foarte atentă nu se poate trece la următoarea fază". El a mai arătat că peste 10.500 de piese au fost restaurate și inventariate în cadrum cercetărilor arheologice care au început după 2001, cercetări care reprezintă baza pentru un viitor muzeu de la Roșia Montană.

Pe de altă parte, Adrian Videanu a spus din nou, în cadrul audierilor de marți, 22 decembrie, că dorința sa este ca proiectul minier de la Roșia Montană să devină operațional. Adică a aberat în continuare. Personal nu pot decît să sper că românii vor sancționa drastic asemenea atitudini. Punctul meu de vedere este foarte clar: Gabriel Resources NU au ce căuta la Roșia Montană.

Puteți găsi mai multe informații în presa online pe hotnews aici

În prima dimineață a anului 2010 România doarme după ce a petrecut în noaptea de Revelion. Doarme liniștită că noul (și vechiul) președinte Traian Băsescu împreună cu mereu noul guvern Emil Boc le vor rezolva problemele și vor încheia criza economică și politică. Un vis frumos, dar totuși doar un vis.

An nou fericit, somnoroșilor, și bună dimineața. Vă doresc cît mai multe împliniri și succese, la mulți ani și nu mai dormiți atît. Trezirea, din toate punctele de vedere!

 

 

Astăzi se împlinesc două decenii de la fuga lui Nicolae Ceaușescu și căderea comunismului în România. Cu alte cuvinte, sărbătorim bidecenalul. Dacă Brucan ar trăi să vadă unde a ajuns țara după 20 de ani de la revoluție ar muri... șocul unei asemenea vieți l-ar afecta mai mult decît conștientizarea greșelii pe care a făcut-o în estimarea perioadei necesare României de a ieși din criză.

Tot azi propunerile lui Emil Boc(ănilă) au trecut de testul comisiilor parlamentare. Mîine va fi ziua hotărîtoare pentru ei pentru că parlamentul va decide dacă vor deveni oficial noul guvern. Despre propunerile lui Boc am mai scris deja, nu am de gînd să reiau detalii ale evenimentelor de azi în ce-i privește, aveți fluxurile de știri pentru așa ceva. Totuși, vreau să menționez că cel mai memorabil și mai bun lucru din toate discuțiile astea politice a fost protestul împotriva exploatării aurului de la Roșia Montană. Este foarte probabil că se datorează aberațiilor pe care le-a scos Videanu în ultimele zile. Este frumos să vezi că, în ciuda faptului că pentru moment nici nu se poate pune problema unei exploatări din cauza problemelor juridice care împiedică așa ceva (mulțumesc justiției române pentru asta), declarațiile aberante ale politicienilor au început să fie taxate.

Zilele astea am văzut la știrile Antena 1 că niște mașini derapau pe poleiul de pe stradă lovind ca niște popice obiecte întîlnite în calea lor. Mai jos am preluat o știre găsită pe pagina lor aici. Combinat cu știrea că a nins mult pe continentul nord-american și că zăpada le pune probleme locuitorilor se sugerează că ce se întîmplă în videoclip este de actualitate. Nu mi se pare deloc amuzant că un șofer pățește așa, dar mi se pare patetic altceva: am văzut videoclipurile la începutul acestui an... Pe youtube... Mă gîndesc că e ușor să preiei niște imagini vechi și să le prezinti ca actuale... Oare o fi și corect?

 

Masini, ca bilele de biliard
2009-12-27

 
Pe soselele americane, e ca pe mesele de biliard. Din cauza poleiului, masinile sunt foarte greu de controlat. Situatia este cat se poate de neplacuta pentru soferi, dar foarte amuzanta pentru cei care stau linistiti acasa, in apartamente cu balcon spre o strada acoperita cu gheata.

 

Deși Emil Boc și de Radu Berceanu au pierdut admirabil pariul pe care Mircea Badea l-a ținut cu Boc(ănel), momentul așteptat de aceștia a avut loc. Prezentatorul emisiunii "În gura presei" a ignorat gerul din București (erau "doar" -7 grade Celsius) și a defilat dezbrăcat și cu pene pe fund în fața clădirii guvernului. A fost aleasă o oră matinală pentru a nu atrage prea tare atenția, și așa sînt prea mulți ciudați și amatori de ciudat pe la guvern. Mircea a declarat într-una dintre emisiunile lui că va merge dezbrăcat, cu pene pe fund, în cazul în care autoritățile vor reuși să inaugureze pînă pe 1 decembrie, măcar un kilometru din Autostrada Transilvania. Cei 42 de km pe care mult "iubiții" noștri aleși au reușit să îi realizeze între Turda și Gilău nu sînt chiar finisați în întregime (pentru a fi numiți în cel mai clar mod autostrada), dar oficialitățile s-au grăbit să îi inaugureze. Tipic românesc, dar unii au probleme cu tipologia asta nefastă. Urmăriți videoclipul... mesajul e interesant.
 

Hotnews.ro spune că Traian Băsescu așteată rezultatul expertizei de la CSAT în ce privește proiectul de exploatare a aurului de la Roșia Montană. Am preluat știrea mai jos.

Din punctul meu de vedere, dacă politicienii au un oarecare dram de minte în bostanele alea ale lor (și nu prea văd semnele unei asemenea prezențe) vor refuza orice fel de exploatare a aurului la Roșia Montană. Mai devreme sau mai tîrziu presiunea pe care ei o transmit populației prin taxe aberante și manevre economice absurde, printr-o instabilitate politică și un circ constante le va exploda în față. Acum 20 de ani elementul declanșator s-a întîmplat la Timișoara.Acum de ce nu s-ar putea întîmpla la Roșia Montană?

Întrebarea este una singură: cînd și unde vor spune românii "gata, e de ajuns"? Nu-mi pun problema dacă se va întîmpla asta, pentru că este inevitabil...

 

Presedintele Traian Basescu a declarat marti seara ca asteapta rezultatul expertizei in cazul proiectului minier de la Rosia Montana, iar o decizie se va lua in CSAT, in functie de rezultatul acesteia. "Astept rezultatele expertizei (in cazul Rosia Montana - n.r.) si, in orice caz, nu eu voi fi cel care ia decizia, subiectul va fi in CSAT, cu expertiza pe masa", a afirmat presedintele, la OTV, scrie NewsIn.

Ministrul desemnat al Economiei, Adriean Videanu, a declarat, la audierile din comisiile parlamentare, ca doreste reevaluarea proiectului de la Rosia Montana si intentioneaza sa renegocieze  participatia statului roman in proiect, care in prezent este de 19,7%.

Videanu a subliniat ca doreste reevaluarea proiectului de la Rosia Montana si ca va insista sa se respecte "conditiile exigentelor de mediu si conservare a patrimoniului national" si a insistat ca amanarea beneficiului statului roman de pe urma acestui proiect este "nejustificata".

 "Sub aspectul tehnic, din momentul obtinerii avizului de mediu, se vor cheltui in medie cam un milion dolari pe zi- pentru locuri de munca, vor fi aproximativ 6.000 angajati. Asta inseamna taxe si impozite platite la bugetul de stat", a explicat ministrul desemnat. El a adaugat ca mai sunt alte 18 campuri aurifere in Romania care trebuie valorificate, insa ca nu va fi acceptat niciun proiect in afara exigentelor UE.

Premierul desemnat Emil Boc a precizat, la data prezentarii programului de guvernare, ca unul din obiectivele acestuia vizeaza reevaluarea proiectului Rosia Montana, a carui aprobare "depinde de expertizele ce vor fi efectuate".

Intrebat daca proiectul minier de la Rosia Montana este inclus in programul de guvernare care a fost transmis Parlamentului, Emil Boc a precizat ca este vorba despre reevaluarea acestui proiect, "fara a sti daca se va aproba sau nu".

 "Aprobarea depinde de expertizele care ne vor fi oferite, expertizele interne si internationale cerute de lege ce sunt aplicabile unui asemenea proiect", a spus premierul.

Colaborarea Paulei Seling și a soțului ei cu firma de confecții Inedit din Satu Mare continuă cu succes și pentru anul 2010. Asta poate fi dovedită și prin lansarea calendarului pentru anul viitor în care Paula și Radu poartă creații Inedite.

Paula și Radu și-au început colaborarea cu firma în primăvara acestui an: ei au pozat pentru catalogul colecției METROPOLIS pentru primăvara – vara anului 2009 la Cluj, la hotelul SunGarden, iar cei de la Inedit s-au ocupat de vestimentația ei de scenă.

Inedit este o firmă de profesioniști în domeniul confecțiilor, deține pagina confectii.com și are magazine în Satu Mare, Baia Mare, Cluj și Oradea.

Puteți descărca calendarul de aici.

În primul rînd cred că trebuie să menționez că mă duc foarte rar pe la cinema... mai ales de cînd a rămas în oraș doar Hollywood Multiplex de la Lotus. Cred câ în tot anul ăsta n-am fost mai mult de 2-3 ori pe acolo... Ã…žtiu cu siguranță că ultimul film înainte de cel de aseară la care am fost era Terminator Salvation, cu ocazia lansării lui, dar înainte de el... pauză. N-am pomenit întîmplător de T4 pentru că James Cameron a creat (atît ca idee cît și ca regizare) atît seria Terminator (cel puțin primele două filme), cît și filmul de aseară. De asemenea, Sam Worthington a jucat în T4 și Avatar.

Se spune că James Cameron a revenit în forță după o pauză de 12 ani cu un film de excepție. Ã…ži cei care spun asta au dreptate: Avatar este un film de excepție. O susțin și eu: îmi plăcut filmul. Singurul impediment de pe toată durata filmului a fost durerea de cap datorată ochelarilor (este, totuși, un film 3D, iar eu nu pot ochelari...), dar asta e cu totul altă poveste. Sala era plină, și era doar o reprezentație dintr-o serie întreagă. Mi s-a spus că așa era la fiecare reprezentație.

V-aș spune mai multe despre acțiunea filmului, dar nu vreau să vă stric în vreun fel surpriza și plăcerea urmăririi lui. În plus, dacă l-ați văzut deja nu cred că vă interesează povestirea lui... Dacă vă interesează asta, totuși, căutați-vă alt povestitor. \"\" Prefer să mă axez pe impresiile despre el și actorii pe care i-am remarcat acolo.

Finalul filmului este previzibil, dar chiar și așa e fost așteptat cu plăcere, dar efectele speciale sînt excelente. Poate nu ar fi fost atît de interesant dacă lumea creată de James Cameron și de echipa de graficieni (se dorește a fi un termen general care să-i cuprindă pe toți) nu ar fi fost cu adevărat extraordinară... nu doar din punct de vedere a peisajelor, ființelor care o populează cît și atmosferei foarte naturale. Mulți au încercat să creeze o lume nouă, doar o mică parte dintre ei au reușit cu succes. Povestea filmului este clasică, dar lumea în care este spusă ea a făcut ca filmul să fie deja considerat de succes. Nu m-ar mira deloc ca filmul să aibă șanse la ceva premii Oscar anul viitor.

Sigourney Weaver, cunoscută din seria Alien dar nu numai, s-a păstrat foarte în formă la cei 60 de ani pe care i-a împlinit recent. Sigourney a interpretat în destul de multe ocazii roluri de femei puternice, iar acest rol se încadrează foarte bine în acea serie: personajul ei era inteligent, cult, bine intenționat, iar Eywa a avut multe de cîștigat cînd i-a absorbit cunoștințele. Am pomenit de Alien pentru că în noul ei film apare un mecanism (un șasiu extern ghidat de mișcările utilizatorului) a cărui "strămoș" este folosit în al doilea film al seriei, în 1986. Atunci era folosit ca ajutor pentru mutarea coletelor de dimensiuni mari, acum a fost folosit ca armă.

Un alt actor cu o filmografie impresionantă, Stephen Lang, a interpretat un personaj negativ. Acesta n-a strălucit prea mult prin caracteristicile negative, era un militar standard, lipsit de majoritatea emoțiilor care-i fac pe oameni umani. Siguranța lui supradimensionată a fost însă zguduită de evenimente pentru a fi mai apoi distrusă în întregime.

Era cît pe ce să nu-l recunosc pe Wes Study sub masca 3D pe care i-au aplicat-o graficienii.

Pandora este foarte diferită de Terra, cu o populație umanoidă și o faună cu adevărat neobișnuite, dar povestea filmului poate fi transpusă și pe aici. Nu este prea tîrziu pentru a lupta pentru natura care ne-a dat viață. Personajele din film au avut-o pe Eywa de partea lor, noi avem de partea noastră forțe la fel de impresionante. De asemenea, nu este niciodată tîrziu să lupți pentru dragoste.

Astăzi fostul președinte Traian Băsescu a terminat mandatul de cinci ani și a predat postul de președinte. Noul președinte, adică tot Traian Băsescu, a depus jurămîntul în fața parlamentului și a fost investit efectiv ca noul președinte al României. Este doar o formalitate, doar este același individ, dar ea trebuia îndeplinită. Așa zice constituția României. Practic și-a predat și a preluat mandatul de unul singur... l-o fi trecut dintr-o mînă în alta și a "rezolvat" problema. Probabil de acum înainte va semna toate actele oficiale cu cealaltă mînă... așa ca va trebui să devină ambidextru (dacă nu cumva este deja).

Cu alte cuvinte, s-a terminat primul cincinal Băsescu urmînd un nou cincinal ca președinte al României. Adică un decenal... presupunînd prin absurd că va avea un mandat complet.

Partea proastă este că în ultimii ani Băsescu n-a făcut prea multe lucruri bune pentru România... pe timpul său țara a trecut printr-o criză economică și politică memorabilă. Criza economică nu putea fi evitată, nu a "venit" de la noi, dar cu siguranță putea fi atenuată dacă am fi avut o organizare mai bună. Partea și mai proastă este că această organizare nu a existat... politicienii aleși să ia decizii s-au dovedit a fi niște incapabili (deciziile proaste, stupide și fără sens vă sînt probabil cunoscute sau vă afectează direct, mai ales dacă sînteți bugetari în România și nu sînteți plătiți așa cum ar trebui) și s-au certat ca la ușa cortului. Rufele nu s-au spălat doar în văzul tuturor românilor, ci al întregii lumi, oferind o imagine a instabilității și a nesiguranței politice. Aș spune chiar debandadă.

Băsescu a fost de multe ori personajul principal al certelor politice, tupeul lui și al unora dintre acoliții lui (un foarte bun exemplu este al Elenei Udrea, fană și admiratoare a propriei persoane) întrecînd multe limite ale bunului simț (dar asta este o altă poveste). Declarațiile pompoase au fost aruncate în toate părțile în ultimii ani, iar ele au fost prezent chiar și azi, la investire.

Ã…ži toate acestea (certurile, declarațiile, tupeul adus la rang de artă) vor continua încă cîțiva ani. Mandatul lui Băsescu este de 5 ani, dar părerea mea este că nu-l va termina. S-a agățat de putere ca înnecatul de pluta salvatoare, dar eu zic că toate eforturile sale se vor dovedi pînă la urmă inutile. Eu sînt nemulțumit de persoana lui, și cu siguranță nu sînt singurul. Într-o țară normală opinia publică poate da jos un președinte, dar România nu este o țară normală. Nu încă. Dar unul dintre pașii spre normalitate este demiterea lui Trăiănel din postul în care unii români l-au ales.

Pe de alta parte, și acum urmează faza tare: individul a fost ales pe locul întîi la "10 pentru România", categoria oameni politici. Trăim, într-adevăr, în Absurdistanul românesc.

User Rating: / 0
PoorBest  
Știință și tehnologie - Știință, ficțiune, fantastic și benzi desenate: 0 out of 5 based on 0 reviews.